tag:blogger.com,1999:blog-83566117287874460082024-02-19T14:00:16.440+02:00miChou's blog o mare varză de de toate :)miChouhttp://www.blogger.com/profile/10297772483720657699noreply@blogger.comBlogger180125tag:blogger.com,1999:blog-8356611728787446008.post-39316960911750137742016-04-02T02:55:00.000+03:002016-04-02T02:58:29.191+03:00Blogul a murit, trăiască blogul!Aceasta este ultima postare aici.<br />
<br />
Am decis să (re)consolidez diversele site-uri pe care publicam – iar asta se va întâmpla pe <a href="https://mihai-balan.info/">mihai-balan.info</a> . Practic acolo va fi și blogul, și fotoblogul, și pagina de contact, și orice o să mai consider interesant de publicat.<br />
<br />
<i>See you on the other side!</i>miChouhttp://www.blogger.com/profile/10297772483720657699noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8356611728787446008.post-19385974871992401772013-01-31T21:58:00.001+02:002013-01-31T21:58:14.320+02:00Coming back<br />
De când am fost ultima oară în Paris, și am descoperit o frântură din Parisul pe care mi-l imaginam și-mi doream să-l găsesc, tot visez să mă întorc. Să mai fac o încercare.<br />
<br />
Îmi doresc să descopăr, să înțeleg și, eventual, să fotografiez, o frântură cât de mică din Parisul care a devenit celebru în fotografiile unui Atget, Doisneau sau Bresson. Vreau să arunc o privire în sufletul unui oraș care, pentru mine, e mai mult decât un clișeu, e un organism cu un suflu și o viață aparte.<br />
<br />
Știu că Parisul și parizienii nu mai sunt aceiași ca acum 30 de ani sau ca acum 10 ani. Știu că dacă nu ești atent te poți ușor trezi în ceva ce aduce mai degrabă a Rabat sau Alger, în ciuda semnelor care-ți spun că ești la 10 minute de Sacré Cœur. Cu toate astea, potențialul de-a spune o poveste, fără să arăt nici măcar un colțișor de Tour Eiffel sau Champs Éllysées, <b>știu</b> că este acolo.<br />
<br />
Mi-aș dori să fac călătoria asta alături de cineva care să înțeleagă, măcar un pic, ce caut și de ce. Am învățat, <i>the hard way</i>, după eurotrip-ul din 2011 că a avea cu cine să depeni amintirile de peste zi e mult mai important decât poate părea la prima vedere. Dar în același timp, mi-e clar că genul de „explorare” pe care o am eu în minte, cel puțin la momentul actual, nu se prea poate face în doi sau mai mulți. Sau poate încă n-am găsit eu al doilea potrivit :)<br />
<br />
Cumva în aceleași coordonate de aură de magie și potențial fotografic se înscrie, pentru mine, și New York-ul. După o săptămână petrecută la pas în miezul Manhattan-ului m-am bucurat că am plecat, întrebându-mă în același timp când o să revin. Am plecat având certitudinea că e un oraș prea nebun, prea ieșit din sine pentru mine, dar dorindu-mi în același timp să mă întorc cât de curând, fiind ferm convins că am învățat multe și că <b>acum</b> aș știi să văd mai bine.<br />
<br />
La <i>New York – take 2</i> nu îndrăznesc însă să visez. Încă.miChouhttp://www.blogger.com/profile/10297772483720657699noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8356611728787446008.post-42253771446766326882013-01-29T00:52:00.000+02:002013-01-29T00:58:25.610+02:00Testare, creație și alte gânduriSe spune, și pe bună dreptate, că <i>mind-set-ul</i> unui tester (sau QE cum ne place uneori să intitulăm) este predominant distructiv. Dacă stai să te gândești, are sens: la nivelul cel mai <i>basic</i>, treaba unui tester este să se asigure că aplicația/sistemul nu crapă în brațele clientului. Așa că el le face să crape, înainte de a ajunge în brațele clientului. Pe măsură ce avansezi, lucrurile se mai rafinează, poți ajunge cu adevărat să vii cu propuneri de îmbunătățire a produsului, dar mi se pare că fundamental, nu se schimbă nimic.<br />
<br />
Cred că de aici pleacă frustrarea unor QE care după câțiva ani de testat în sus și-n jos, își iau jucăriile și se mută, uneori cu succes, alteori fără, de partea cealaltă a baricadei, cu oamenii care <i>„fac chestii”</i>. Pentru că, până la urmă, orice om vrea să simtă că a creat ceva, că lasă ceva în urmă. Indiferent că e vorba de piulițe, electro-motoare, poduri, sisteme informatice sau tratate de metafizică. Și uneori, în ciuda faptului că-ți apare numele în <i>About box-ul</i> de la programul <i>X</i>, e greu să pui în perspectivă ce ai <b>creat</b>, ce ai adus tu <b>în plus</b> la lucrul ăla. Da, ai făcut niște teste, ai găsit și ai ajutat să se <i>scoată</i> niște buguri, eventual te-ai luptat pentru sau împotriva unui feature sau a unui fel de-a face lucrurile. Dar cu toate astea e greu să poți pune mâna pe o bucată din <i>artefactul</i> numit „software” și să zici «Eu am făcut <b>asta</b>!».<br />
<br />
Într-un fel, cred că asta m-a dus pe mine la fotografie. De fapt nu știu dacă e vorba de dus, cât de ținut și înghiontit în permanență într-acolo. E felul în care îmi imaginez că pot face ceva, consistent, de sine-stătător, arătabil și ușor de explicat oricui. E un amestec periculos de dorință firesc umană de-a crea și dorință de slavă deșartă. E în același timp un refugiu, o insulă de uitare de sine și o goană nebună căreia nu i se vede capătul.<br />
<br />
Nu de puține ori m-am întrebat dacă n-aș fi mai fericit, mai mulțumit și mai liniștit dacă m-aș lăsa de „sportul” ăsta. Pentru moment nu am (curajul să-mi dau) un răspuns.<br />
<br />
[...]<br />
<br />
În altă ordine de idei, m-a pocnit un gând de proiect. Sunt curios dacă pe ăsta o să reușesc să-l pun în practică...miChouhttp://www.blogger.com/profile/10297772483720657699noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8356611728787446008.post-26471520169816061092012-04-25T22:10:00.001+03:002012-04-25T22:10:20.986+03:00eye-cam<div><p>Uneori merg prin oras fara sa am camera foto la mine. Alteori e doar prea adanc indesata in rucsacul foto cumparat special ca sa am usor acces la ea. Uneori, in astfel de situatii, in cazuri si mai rare, se intampla sa <i>vad</i> in jurul meu. Chipuri, intamplari, oameni si franturi de povesti. Clare, ca decupate dintr-o rama. Camera foto e prea departe si atunci doar ma opersc, un moment, si clipesc. Incercand sa fotografiez cu mintea, cu inima, cu memoria acel cadru, il tin minte in imagini, mi-l povestesc in cuvinte, incerc sa-l asociez cu un sunet, un miros sau o frantura de stare. Orice, numai sa ma mai pot intoarce din nou la el. Astea sunt cele mai bune fotografii ale mele - fotografii pe care nu le-am facut si totusi le-am facut, dar fara diafragme, obiective sau sensibilitati. O clipire - asta a fost si declansare, si obturator si suprafata fotosensibila.</p>
<p>Sunt vreo 6 luni de cand imi promit ca o sa-mi notez si pe hartie cadrele astea. Am si un carnet special alb, neliniat pentru asta. Nu am facut-o inca.</p>
</div>miChouhttp://www.blogger.com/profile/10297772483720657699noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-8356611728787446008.post-20524356662116460292012-02-24T10:53:00.001+02:002012-02-24T10:53:00.078+02:00Dez-*<div><p>Cineva, nu mai tin minte cine, a spus odata o vorba care mi-a placut tare mult, si pe care o cred tare adevarata. Omul asta zicea asa: "Ca sa ajungi sa fii dezamagit de ceva sau cineva, trebuie ca in prealabil sa fi fost amagit".<br>
Amagirea asta "prealabila" nu e mereu constienta si nu e mereu facuta de altii cu scopul de-a ne manipula. Ne amagim singuri, sau ne lasam amagiti - zicem noi - de altii, uneori doar din comfort, pentru a ne simplifica ipoteze de lucru sau pur si simplu pentru ca, uneori, amagirea e mai placuta si mai simpla decat realitatea. Iar cand celalalt nu mai corespunde imaginii noastre despre el ("amagirea"), atunci suntem dezamagiti si ne simtim inselati. Fara a lua in calcul in ce masura am colaborat si noi in realizarea acestei dezamagiri.<br>
Nu fac aici o pledoarie pentru cinism si pentru neincredere, ci mai degraba una pentru sinceritate - fata de noi insine si finalmente, fata de cei din jur. Oamenii au, fara exceptie, metehnele lor, iar a alege sa nu le vezi (nu trecand peste ele ci prefacandu-te ca nu exista) e reteta sigura pentru dezamagire. Cred ca e un exercitiu util dez-amagirea voluntara, constienta si asumata, mai ales fata de persoanele importante din viata cuiva. Nu spre neincredere, ci ca reminder pentru toate lucrurile pe care nu le stim si, presupunandu-le, le consideram adevaruri verificate.</p>
</div>miChouhttp://www.blogger.com/profile/10297772483720657699noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8356611728787446008.post-41818351634683958522011-10-08T13:24:00.000+03:002011-10-10T01:47:10.195+03:00Of men (and women) and bikes<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg-OeTuBSW07of5dXCdVORxpVrVoL77ZUcwBqDHL4wQHi1sJUURVkWA4F1-B-UpJVJHr1XC7NEUz6mWV0d1Jj0CaAnPHGmzdG-P0Hozgmkgg8sddvtoFwe6ZPpx_dQuNdjZVzJvqWG6Dfg/s1600/bike.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="300" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg-OeTuBSW07of5dXCdVORxpVrVoL77ZUcwBqDHL4wQHi1sJUURVkWA4F1-B-UpJVJHr1XC7NEUz6mWV0d1Jj0CaAnPHGmzdG-P0Hozgmkgg8sddvtoFwe6ZPpx_dQuNdjZVzJvqWG6Dfg/s400/bike.JPG" width="400" /></a></div>
<br />
<blockquote style="text-align: right;">
<i>[despre biciclete și personalitatea lor, despre diversitate, despre identitate într-o piață fără cerere, despre utilitate dincolo de fițe și despre ce poate fi dincolo de aparențe]</i></blockquote>
<div style="text-align: justify;">
Poate e doar o impresie sau chiar așa e, dar mi se pare că în București în ultima vreme, am început să văd tot mai mulți oameni pe bicicletă. Da, sunt încă puțini și mulți văd mersul pe bicicletă prin oraș (altfel decât în weekend în parc) ca pe un sport extrem. Ce au însă în comun bicicliștii bucureșteni, sunt bicicletele care, cu o marjă de eroare foarte mică au o diversitate ce poate fi masurată pe degete. Aceleași 4-5 modele de Cube și Merida pentru cei care au ceva bani și știu cu ce se mănâncă o bicicletă, aceleași DHS-uri și Rich-uri luate din Cora/Carrefour și pe care le auzi mult înainte de a le vedea, cu câte un Focus sau Giant rătăcite printre ele. Mai toate noi, lucioase și foarte colorate.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Venind deci de aici, Belgia și mai apoi Olanda au fost oarecum ca un șoc din punct de vedere al diversității. Deși și aici (și o să mă refer la Olanda mai ales, pentru că am amintirea mai proaspătă și contrastul e mai puternic) poți număra pe degete „mărcile” de biciclete, varietatea de modele și de vârste m-a dat peste cap. Și dincolo de varietatea oarecum de așteptat într-o țară cu mult mai multe biciclete decât mașini, m-a uimit... <i>_individualitatea_</i> majorității bicicletelor, mai ales celor cu niște ani vechime. Fiecare vopsită, îngrijită și încărcată altfel, în funcție de „stăpân”.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Ulterior, mergând pe două biciclete diferite, una de închiriat - în Rotterdam - și una pentru deplasări zilnice - prin Amsterdam - am realizat o altă diferență mare: la noi, de multe ori, bicicleta este un <i>_statement_</i>, este o imagine, poate ajunge chiar o fiță (și recunosc, nici eu n-am fost străin de motivația <i>„percepție exterioară”</i> când mi-am cumpărat bicicleta de acasă). La <i>_ei_</i>, bicicleta este primar utilitară. Am văzut oameni foarte serioși, îmbrăcați aproape la 4 ace mergând pe biciclete pe care dacă le-aș fi văzut prin București n-aș fi dat 2 bani (și pe care nu m-aș fi convins prea ușor să mă urc). Dar dincolo de paragina aparentă a multor biciclete, mai toate merg „ca unse”, fără să scoată un sunet și fără să te temi că se vor dezintegra sub tine dacă iei o bordură (spre deosebire de multe DHS-uri full-suspension pe care le găsești la super-ofertă în Cora).</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Am plecat din Olanda cu senzația că aproape fiecare bicicletă era o poveste și avea o poveste de spus, numai să știi să o citești printre zgârieturi, urme de rugină și desăgi de cărat bagaje.</div>miChouhttp://www.blogger.com/profile/10297772483720657699noreply@blogger.com1Utrecht, Olanda52.0901422 5.109664952.0120942 4.9517364000000006 52.168190200000005 5.2675934tag:blogger.com,1999:blog-8356611728787446008.post-14121423632809175122011-09-03T22:19:00.004+03:002011-09-03T22:19:52.268+03:00Biciclind pe Valea DoftaneiDupă o încercare eșuată am reușit să fac o tură pe bicicletă de la Comarnic la Câmpina, trecând prin Valea Doftanei și pe lânga lacul de acumulare Paltinu.A fost o experiență mult mai plăcută decât mă așteptam, din motive de asemenea neașteptate. Mi-aș dori să pot scrie un text coerent, dar o să mă rezum la o listă de puncte, pentru că sunt impresii pe care cel mai probabil dacă nu le scriu la cald n-o să le mai scriu deloc<div>
<ul>
<li>Eram convins că orașul Comarnic e un oraș ca orice alt oraș de pe Valea Prahovei. De fapt, Comarnicul e un fel de sat de munte, mai mare și, după părerea mea, destul de frumos.</li>
<li>Am redescoperit senzația specială pe care ți-o dă simplul fapt de-a da „Bună ziua” oamenilor pe care-i întâlnești pe stradă - și de a ți se răspunde cu un „Noroc!” sau „Sănătate!” spus cu zâmbetul pe buze</li>
<li>Prahova e un județ fain și liniștit, o dată ce lași în urmă DN1 și munții și localitățile „clasice” de pe Valea Prahovei</li>
<li>Am luat niște mere geniale cu doar 2 lei kilogramul, iar omulețul care mi le-a vândut a insistat să-mi dea rest 1 leu deși cântarul arăta vreo 2,4kg.</li>
<li><i>Slow and steady wins the race.</i> Chiar dacă ajungi să mergi mai încet decât un om *<b>pe lângă bicicletă</b>* e important să menții cadența. Știam teoria, azi am verificat în practică. Și am apreciat din plin cele 3 x 8 viteze :D</li>
<li>În cele din urmă, dar nu în ultimul rând, devine imperios necesar să învăț să iau curbe în pantă. O bună parte din serpentine le-am coborât în frână de teamă să nu zbor în decor :(</li>
</ul>
<div>
În continuare, câteva poze până ce apuc să le iau mai serios la ales și prelucrat.</div>
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiQLAP96PmkDJA0l6ByN6L-kMH_xhEk6adPas5hzG9r4pVENL0fcsMh0kvQ5JynwI4CxLdQPufVqNVyhFaYvaQXaz_uP5wlj9bMcDYAJixsyO9KJea0y8KKvBsuce9hZa6UNwjGFvFQVBk/s1600/P9031436.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="300" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiQLAP96PmkDJA0l6ByN6L-kMH_xhEk6adPas5hzG9r4pVENL0fcsMh0kvQ5JynwI4CxLdQPufVqNVyhFaYvaQXaz_uP5wlj9bMcDYAJixsyO9KJea0y8KKvBsuce9hZa6UNwjGFvFQVBk/s400/P9031436.jpg" width="400" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgkPFiieYNKhCaU3fe9IvC0uDydp7e6AA-XaCWLz8WixMGnoTCOFA2cMHyH2MWBYfcTfOwu6PUcHpRbgTEbaSVCMrOu6bqDLfIX81hb3axNnqfRqXuDkMC7ddcOn_74DhXfcpc6R0nqQ3s/s1600/P9031448.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="300" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgkPFiieYNKhCaU3fe9IvC0uDydp7e6AA-XaCWLz8WixMGnoTCOFA2cMHyH2MWBYfcTfOwu6PUcHpRbgTEbaSVCMrOu6bqDLfIX81hb3axNnqfRqXuDkMC7ddcOn_74DhXfcpc6R0nqQ3s/s400/P9031448.jpg" width="400" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhOKkNADNWTmhEIZOYBIyyDQecWOP__7Eh3lvfcq_oehuK0ldeyzu1y3g0lv0mTMSLRl8yPEDMLh03yV6tjmaLf8qi10fWBsYJEZjAhKorXMVA4YHPPh-44PjxxNZe7EehCCpyFx8XB11g/s1600/P9031471.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="300" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhOKkNADNWTmhEIZOYBIyyDQecWOP__7Eh3lvfcq_oehuK0ldeyzu1y3g0lv0mTMSLRl8yPEDMLh03yV6tjmaLf8qi10fWBsYJEZjAhKorXMVA4YHPPh-44PjxxNZe7EehCCpyFx8XB11g/s400/P9031471.jpg" width="400" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg8Ysj4ndUsl6HAtrA48uoOqa_tVEXa4YXjwjAZXt_ESTBqcnMmjcydbLI1kJpJX83x-4xreKZYHOywUMj2lGtEt5IPuyCUFgwgIxbyuIBeIv0dluOCIj1VrcoYmyUx58QTPHnPmQxbYN0/s1600/P9031475.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="300" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg8Ysj4ndUsl6HAtrA48uoOqa_tVEXa4YXjwjAZXt_ESTBqcnMmjcydbLI1kJpJX83x-4xreKZYHOywUMj2lGtEt5IPuyCUFgwgIxbyuIBeIv0dluOCIj1VrcoYmyUx58QTPHnPmQxbYN0/s400/P9031475.jpg" width="400" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjB3Cdzj1AhLHp9I8tQfkW_hLcnBGpx06BM70trgUXHDQFszkVDUSO9GbvdP2PgqovH_Hi_vvXCTmCXZvTQCvJrSWz5KOzUqkLKLb3b32Uwy8JdKerBym5FlX2bawdqpE0HiMTSfOT_pJ0/s1600/P9031496.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjB3Cdzj1AhLHp9I8tQfkW_hLcnBGpx06BM70trgUXHDQFszkVDUSO9GbvdP2PgqovH_Hi_vvXCTmCXZvTQCvJrSWz5KOzUqkLKLb3b32Uwy8JdKerBym5FlX2bawdqpE0HiMTSfOT_pJ0/s400/P9031496.jpg" width="300" /></a></div>
<div>
<br /></div>
miChouhttp://www.blogger.com/profile/10297772483720657699noreply@blogger.com0Valea Doftanei, România45.3 25.716666745.2553245 25.637702700000002 45.344675499999994 25.7956307tag:blogger.com,1999:blog-8356611728787446008.post-56605744940918128082011-08-08T22:07:00.000+03:002011-08-08T22:07:53.900+03:00Din nou despre New York-ul altora<div style="text-align: justify;">
Trebuie să recunosc dintru început: am o mare slăbiciune pentru <i>time-lapse</i>-uri bine făcute, indiferent că sunt urbane sau sălbatice, macro-fotografie sau fotografie astronomică. E ceva în derularea accelerată a timpului care-mi ridică un nod în gât.</div>
<div style="text-align: justify;">
Am dat recent peste un time-lapse cu New York, mai exact cu Manhattan. Pe chei și în Time Square, pe timp de zi și pe timp de noapte, la amurg și în miezul zilei. E un time-lapse curat, bine făcut, cu o alternanță bine gândită de static și dinamic, de filmare de la punct fix sau... „alunecătoare”. Ar fi rămas un time-lapse marcat ca favorit pe vimeo și eventual postat pe facebook/Google+ dacă n-ar fi fost amestecul atât de ciudat de sentimente pe care mi l-a trezit. Un amestec straniu de familiaritate și uimire, de dor de un oraș în care simt că m-aș putea pierde cu toată ființa mea și, din exact motivul ăsta de reticență. Și nodul dulce-amărui din gât, al unei amintiri despre care încă nu te-ai hotărât că-i veselă sau tristă. În plus, aproape fiecare scenă mă ducea cu gândul la vreo fotografie sau vreun film pe care le-am văzut cu cine știe cât timp în urmă și cu care, acum, împărțeam o istorie. Chiar dacă o istorie de doar o săptămână de turist care se vrea special. Iar peste toate astea, îmi răsuna neîncetat în minte un gând: „<i>îți dai seama, am fost și eu acolo... și cu toate astea eu nu l-am văzut așa...</i>”</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Vă las pe mai departe cu imaginile:
</div>
<div align="center">
<iframe frameborder="0" height="270" src="http://player.vimeo.com/video/24492485?portrait=0&color=ffffff" width="480"></iframe><br />
<a href="http://vimeo.com/24492485">Mindrelic - Manhattan in motion</a> from <a href="http://vimeo.com/mindrelic">Mindrelic</a> on <a href="http://vimeo.com/">Vimeo</a>.</div>
miChouhttp://www.blogger.com/profile/10297772483720657699noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8356611728787446008.post-4982664271868718972011-06-12T00:03:00.001+03:002011-06-12T00:04:24.211+03:00New York-ul din pozele altora<div align="center"><a href="http://www.flickr.com/photos/acmace/4183986862/" title="Times Square at Night, NYC by andrew mace—, on Flickr"><img alt="Times Square at Night, NYC" src="http://farm3.static.flickr.com/2760/4183986862_e9caa0b85a_z.jpg?zz=1" width="640" height="426" /></a></div>Când m-am întors, eram chitit ca în mai puțin de 48 de ore să descarc toate pozele nedescărcate, să fac curat în ele, să aleg ce-i mai mândru și mai mândru și să scriu un post, ilustrat cum n-a mai fost, despre experiența mea New-Yorkeză. Socoteala din avion nu s-a potrivit cu cea de pe teren, și iată-mă la câteva săptămâni bune, cu poze încă nealese, sau dacă alese neprelucrate, sau dacă și prelucrate printr-o minune, atunci cel mai probabil încă ne-upload-ate nicăieri.<br /><br />Toate astea dintr-un motiv foarte simplu: toată povestea pe care (credeam) că o aveam în cap, s-a evaporat când, după câteva zile de efort, mi-am găsit liniștea pentru a mă gândi mai pe larg la asta. Erau - și înca sunt - multe de spus, dar n-am găsit încă forma potrivită.<br /><br />S-a întâmplat totuși un lucru interesant, care m-a făcut să scriu acum și să caut pe flickr poze, de-ale altora, cu New York. S-a-ntâmplat că, dând întâmplător peste imagini din New York, acum m-am simțit mult mai „legat” de ele (<i>involved</i> cred că e cuvântul, dar cum n-am o traducere mai bună va rămâne „legat” în continuare). Mult mai legat decât mă așteptam, mult mai legat decât mi se părea că s-ar putea după doar o săptămână de hălăduit prin Manhattan. Deodată imaginile alea îmi erau familiare și - în același timp - mă încerca o părere de rău că, deși am stat o săptămână, n-am reușit să fac niște fotografii așa de bune[1]. Iar peste toate, îmi dă ghes dorința, aproape dorul, de-a mă întoarce, convins fiind că acum știu mai multe, că aș putea să văd și să simt mai bine orașul, și oamenii, și lumea aia întreagă adunată pe insula dintre două râuri.<br /><br /><i>(da, poza de mai sus nu este a mea :) Curând sper eu, voi posta și o poveste ilustrată cu pozele mele )</i>miChouhttp://www.blogger.com/profile/10297772483720657699noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8356611728787446008.post-74835932692809484132011-04-13T10:35:00.001+03:002011-04-13T10:35:56.584+03:00Crima si pedeapsa - book review<div><p>Nota: aceasta nu este o crtica sau o cronica a romanului lui Dostoievski. E un 'review' al romanului in prezentarea lui in doua volume in colectia "Cartile Adevarul".</p>
<p>Recunosc, nu am mai cumparat beletristica de destul de multa vreme. Dintr-o librarie de si mai multa vreme. "Crima si pedeapsa" a fost un impulse buy pe cand cautam cartile din colectia Jules Verne. Recunosc, imi doream sa o citesc de ceva vreme, dupa ce am auzit de ea de mai multe ori. Mi-a atras privirea cu coperta eleganta, sobra si solida. Genul de carte pe care o vezi prin fotografii sau prin filme. Presupun ca atunci mi-am dorit-o un pic si pe post de bibelou. Era un clasic al literaturii universale si arata ca atare.</p>
<p>Strict ca prezentare grafica/vizuala cartea nu dezamageste. Din pacate insa, am impresia ca s-a mizat pe faptul ca nu o vor si citi multi: traducerea este slaba, cu dezacorduri intre verb si subiect, cu cuvinte lipsa si schimbari de formulare in mijlocul propozitiei. In plus, aproape toate reperele "geografice" din Petersburg sunt date doar prin initiale (expandate insa in note de subsol, cu tot explicatiile traducatorului). Personal as fi preferat nume intregi si note de subsol doar unde erau strict necesare.</p>
<p>Cireasa de pe tort, pe partea vizuala insa, vine din folosirea diacriticelor: cartea e fain tiparita, fontul e bine ales si pus in pagina, avem chiar ligaturi. Si cu toate astea, ş-ul este s cu sedila. Refuz sa cred ca fontul ala nu avea si ş-ul romanesc corect [1].</p>
<p>Concluzia: daca vreti sa aveti ceva frumos de pus in biblioteca iar ceva de portelan nu merge cu restul cadrului, "Crima si pedeapsa" de la Adevarul e o carte buna (de fapt 2, fiind o editie in 2 volume). Daca vreti sa o cititi pentru placerea lecturii, mai bine cautati altceva.</p>
<p>____<br>
[1] Nici la mine ş-ul nu e corect pentru ca acest post e scris pe mobil :)</p>
</div>miChouhttp://www.blogger.com/profile/10297772483720657699noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8356611728787446008.post-70081919541699225192011-03-25T23:23:00.000+02:002011-03-25T23:23:39.479+02:00«Inele și corpuri» vs. «Corpuri și inele»<i><b>1980:</b></i><br />
<ol><li>ne luăm</li>
<li>ne luăm casă</li>
<li>ne luăm mașină (?)</li>
</ol><i><b>2010:</b></i><br />
<ol><li>ne luăm mașină</li>
<li>ne luăm casă</li>
<li>ne luăm (?)</li>
</ol>miChouhttp://www.blogger.com/profile/10297772483720657699noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-8356611728787446008.post-63313272357127282642011-03-23T09:02:00.001+02:002011-03-23T09:02:16.636+02:00Limba si cultura<div><p>In engleza, tu si voi sunteti 'you'. O singura masa, fara distinctie, straina si externa mie (bineinteles, cu I mare). In romana, tot ce am facut e in aceeasi masura al meu si al nostru, fara distinctie de timp sau mod verbal. Sunt in egala masura raspunzator de pacatele mele si de cele ale celor dimpreuna cu mine.</p>
</div>miChouhttp://www.blogger.com/profile/10297772483720657699noreply@blogger.com0Parcare Plaza Romania, Drumul Taberei, Bucuresti, Romania44.427744 26.034693tag:blogger.com,1999:blog-8356611728787446008.post-79766345637995145432011-01-25T02:27:00.000+02:002011-01-25T02:27:07.305+02:00Despre ispita solitudinii<div align="center"><a href="http://www.flickr.com/photos/mi-chou/4616915454/" title="Studiu despre singurătate by m!Chou, on Flickr"><img alt="Studiu despre singurătate" height="426" src="http://farm4.static.flickr.com/3380/4616915454_bbf3389538_z.jpg" width="640" /></a></div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">Tind să cred că una din cele mai mari ispite ale zilelor noastre este cea a singurătății. Nu mă refer la singurătatea fizică sau „informațională”, căci mai nou, toți „prietenii” ne sunt la un click distanță. Mă refer la solitudine ca la lipsa oricărei (inter)dependențe, la senzația că am fost aruncați în lume și că de aici încolo e treaba noastră să ne descurcăm, fiecare pe pielea lui, cum știe și se descurcă mai bine. Pentru că, până la urmă, singuri ne-am născut și singuri murim, nu? (Asta dacă ne ducem cu gândul atât de departe).</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">De fapt, nimic mai neadevărat. Tot ce fac, este spre folosul sau spre paguba aproapelui (și, <i>implicit</i> a mea) iar Dumnezeu, în funcție de faptele și atitudinea mea față de El, e mai aproape sau mai departe, mai împreună-lucrător sau în așteptare, dar niciodată întors total cu spatele, niciodată <i>„ocupat cu altceva”</i>. Nimic nu e neutru, nimic fără importanță.</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">Prin contrast, ispita singurătății, sapă la rădăcina sufletului omului pe două fronturi: pe de o parte, dacă Dumnezeu ne-a aruncat în lumea asta și ne-a lăsat să ne descurcăm cum putem, deznădejdea bate la ușă (și nu de puține ori o și doboară). Ajunge să încerci să vezi dincolo de știrile din show-biz și de can-can și să vezi realitatea așa cum e ca să-ți dai seama că un singur om n-are nicio șansă în fața valului care vine să-l înece. De cealaltă parte (uneori după ce deznădejdea și-a făcut bine culcuș în suflet - precondiție nu obligatoriu necesară însă), dacă suntem singuri și fiecare pe barba lui înseamnă că orice (în niște limite - sau nu) este permis, iar câtă vreme nu aduc antingere celui de lângă mine (în viziunea mea, bineînțeles, și asta doar dacă ajung să-mi pun problema asta), libertatea de orice fel e la ea acasă.</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">Nu de puține ori, m-am trezit făcându-mi o mie de gânduri și de griji, gândindu-mă la X și Y, stresându-mă ce-o să fac când s-o întâmpla una sau alta, și invariabil ajungând la concluzia că nu-mi stă în putere să schimb nimic. Moment în care, bineînțeles, deznădejdea își arăta colți sau gheare, de-ale ei sau vopsite în alte gânduri și ispite. Pentru că mă încăpățânam să cred că am ajuns aici din întâmplare iar Dumnezeu s-a spălat pe mâini de noi, acum ceva vreme - deși nu sunt puține episoadele din viață care mi-au demonstrat clar contrariul.</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">Mi-aș dori să am o „soluție”, dar nu există o rețetă. Doar să stăm cu nădejdea în Dumnezeu, pe care să o sprijinim cu rugăciune, cu trăire și cu atitudine autentic creștină. Nădejdea că el toate le-a făcut, toate le ține, și nu e om și făptură care să nu fie în iconomia lui. Sau, după cum spunea Sf. Siluan, «Ține-ți mintea în iad și nu deznădăjdui!».</div>miChouhttp://www.blogger.com/profile/10297772483720657699noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-8356611728787446008.post-41645138941255406212011-01-05T02:02:00.000+02:002011-01-05T02:02:07.155+02:00Cutia cu mărunțișuri<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgaIT_2fNjcBQuuK6-Exhor-1hh-O1Ux5S5sYrN8hFo9QfuL7bOFoLyD8IDtCXwW3NtLdGVAO2gtA8hCz9RjSIAOwua11p5M_3bqwVlvk7-CXcezpHaSInzckduQf8SgQsUfiT-DPw1JxQ/s1600/P1057969.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="480" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgaIT_2fNjcBQuuK6-Exhor-1hh-O1Ux5S5sYrN8hFo9QfuL7bOFoLyD8IDtCXwW3NtLdGVAO2gtA8hCz9RjSIAOwua11p5M_3bqwVlvk7-CXcezpHaSInzckduQf8SgQsUfiT-DPw1JxQ/s640/P1057969.JPG" width="640" /></a></div><br />
După cum am promis, revin cu „rețeta”. Ingrediente:<br />
<ul><li>o cutie de carton (de pantofi, în cazul meu)</li>
<li>aracet (vreo 3-4 lingurițe)</li>
<li>o farfurie adâncă</li>
<li>~5 pagini de revistă/ziar (să NU fie lucioase!). Cantitatea se dublează (tot cu tipăritură sau coli albe) dacă se vrea și „tapițarea” pe interior</li>
<li>o bucată de 3x3 cm de plastic (de ex. tăiată dintr-un dosar de plastic) </li>
<li>capse, sfoară, foarfece</li>
</ul>Timp de preparare: cam 4 ore (12 cu uscare cu tot)<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjWuFlFWv_bXrjWWip_slz0dVSuGkAoIerZrt-v_3GzWZK7J4rk7PzOAjgRAH_afnSi1a-QpSsMICTO8Ih0geX0idTljynKxc-XuFGrMAttlxNJcTOU-H3C1NVDVYxFruoCgkLZ6tmyJNo/s1600/path5850.png" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="305" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjWuFlFWv_bXrjWWip_slz0dVSuGkAoIerZrt-v_3GzWZK7J4rk7PzOAjgRAH_afnSi1a-QpSsMICTO8Ih0geX0idTljynKxc-XuFGrMAttlxNJcTOU-H3C1NVDVYxFruoCgkLZ6tmyJNo/s400/path5850.png" width="400" /></a></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"></div> <br />
Cum se procedează:<br />
<ol><li>Se ia cutia de pantofi și se elimină părțile gri. Unghiul și înălțimea finală a părții din față depinde de gust și ce o să fie stocat în cutie.</li>
<li>Din capacul cutiei se elimină părțile marcate cu gri: cele laterale corespunzătoare bucății tăiate din cutie, și partea verticală din spatele capacului (pentru a permite rotirea). Se taie pe linia punctată.</li>
<li>Urmează ornamentarea cutiei:</li>
<ol><li>Se prepară o soluție de aracet din 2 lingurițe de aracet și o trei sferturi de farfurie de apă caldă. Se amestecă până la omogenizare.</li>
<li>În soluția astfel obținută se pun bucăți tăiate în prealabil din colile de revistă. (bucățile pot fi și rupte cu mâna, dar e mai complicat la margini drepte cu bucăți rupte cu mâna).</li>
<li>Se lasă să se înmoaie hârtiile aproximativ 2-3 minute. Fâșiile de hârtie trebuie să fie foarte maleabile și bine îmbibate de apă soluția de aracet înainte de aplicarea pe cutie.</li>
<li>Fâșie cu fâșie se acoperă suprafața exterioară. La marginile de îmbinare e bine să dublați materialul.</li>
<li>Se lasă la uscat (de preferință peste noapte)</li>
</ol><li>Pentru „tapițare”/ornamentare pe interior se repetă pasul anterior. În funcție de ce se pune pe interior, ordinea pașilor poate fi inversată.</li>
<li>Se dau găuri în cutie și în capac (locurile marcate cu roșu în figură) iar capacul se fixează trecând o sfoară mai groasă prin găuri. (Am încercat inițial cu pioneze, dar aveau acul prea scurt.)</li>
<li>Capătul mobil al capacului se prinde cu capse: Se taie două bucăți de cam 1,5x3cm de plastic care sunt capsate de „capacul mare”, respectiv „capacul mic”.</li>
</ol><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"></div><b>Hints:</b><br />
<ul><li>În privința uscării, am impresia că dacă uscarea e <i>violentă</i> (eu am uscat-o pe sobă) există riscul de curbare a pereților cutiei. Nu sunt sigur, pentru că nu am încercat și altfel.</li>
<li>Probabil că rezultatul final se poate da cu un lac pentru a-l păstra mai bine, dar nu știu exact cu ce fel de lac. Dacă aveți idei, please shoot :) </li>
</ul><br />
Încă două imagini cu rezultatul final:<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjMlu2hNdptUboPYk1PAHKU6oSIWSYczkqNGVENyFOY7Z7xyEBCJIGNakP7jUojspoDBgAiaFZrEhuI4GyS_GtQC2ZiaPxdkLW2GweFjo9RHophR7AgeGQTV4NDuATewFUjrDt975NOl3E/s1600/P1057972.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="300" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjMlu2hNdptUboPYk1PAHKU6oSIWSYczkqNGVENyFOY7Z7xyEBCJIGNakP7jUojspoDBgAiaFZrEhuI4GyS_GtQC2ZiaPxdkLW2GweFjo9RHophR7AgeGQTV4NDuATewFUjrDt975NOl3E/s400/P1057972.JPG" width="400" /></a></div><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjqXd2rao9uJAHMOr7BJAzog_KrdJtdX01S16jV4yyXwcp59vCVS5iBVhXipkhUL7j8tVbaoJyyHJax0LCbZsaak40qx-if10xk0fLa6JMrLZqLq3jbNEuJvrggrjMoIpoWt7ClSTMKSy4/s1600/P1057971.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjqXd2rao9uJAHMOr7BJAzog_KrdJtdX01S16jV4yyXwcp59vCVS5iBVhXipkhUL7j8tVbaoJyyHJax0LCbZsaak40qx-if10xk0fLa6JMrLZqLq3jbNEuJvrggrjMoIpoWt7ClSTMKSy4/s400/P1057971.JPG" width="300" /></a></div>miChouhttp://www.blogger.com/profile/10297772483720657699noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8356611728787446008.post-52941075857869407002010-11-14T23:29:00.001+02:002011-01-25T02:29:34.672+02:00Iterative drawingDupă cum povesteam ceva mai devreme, motivat de achiziționarea unei tablete grafice, am început să mă joc de-a desenatul. Nu dau pe dinafară de idei, dar am o fixație din fotografie: eu vreau să desenez oameni. Așa că mi-am luat la puricat lista de <a href="http://www.flickr.com/photos/mi-chou/favorites/">favorite</a> de pe <a href="http://www.flickr.com/photos/mi-chou/">flickr</a> în căutarea inspirației. M-am oprit la imaginea asta:<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://www.flickr.com/photos/kinga_s/3372868800/in/photostream/" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://farm4.static.flickr.com/3470/3372868800_89c44a0905.jpg" /></a></div><br />
Nu mai știu ce m-a determinat atunci să o aleg. Poate poziția foarte puțin banală, poate lumina.<br />
Cert e că m-am aruncat cu capul înainte să schițez un contur:<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgA8rqNl_px9hcWtRKJ2Q4bROCc7L5QmxaM_P6R0qdTDmsvesdmyjpQKB1xIbuPPKz5wdyd6lsz6pRzwqCiZIBh6UoiI4E6bS0P2BhaOp9Pfjlo2g5uvFr9_IhGksJYvPQcyqhf_-MJklM/s1600/flickr_1.png" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgA8rqNl_px9hcWtRKJ2Q4bROCc7L5QmxaM_P6R0qdTDmsvesdmyjpQKB1xIbuPPKz5wdyd6lsz6pRzwqCiZIBh6UoiI4E6bS0P2BhaOp9Pfjlo2g5uvFr9_IhGksJYvPQcyqhf_-MJklM/s1600/flickr_1.png" /></a></div>Nu cred că e nevoie să menționez ce hal de fiasco a ieșit. Fără niciun plan, fără vreo idee, cu originalul în stânga, am crezut că pot să fac, chiar și un minim de reproducere „direct”, cum mai văzusem eu pe net. Fals! E bine să-ți știi lungul nasului.<br />
Așa că-n pașii următori, m-am mai apropiat un pic de fotografia inițială, am încercat o oarecare schiță de idee. După ce nici a doua încercare n-a ieșit cum trebuie, am încercat măcar scheletul să văd cum arată. Ceva mai bine, dar în continuare dezastruos:<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEho6uTiK-HIwU7tCvkzZYalMoOQBvZcbcRT3PdxsQ6He4NdbJ6daneSlmd5YpKhsu0WxQYqZOiZzQdb2qLZ1o7G4U5cINj02xWpg402ePgeZld78A-Fx0TLqR7OB1951Dwu33FnPlQSobc/s1600/flickr_2_3.png" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEho6uTiK-HIwU7tCvkzZYalMoOQBvZcbcRT3PdxsQ6He4NdbJ6daneSlmd5YpKhsu0WxQYqZOiZzQdb2qLZ1o7G4U5cINj02xWpg402ePgeZld78A-Fx0TLqR7OB1951Dwu33FnPlQSobc/s1600/flickr_2_3.png" /></a></div>Moment în care mi-am dat seama că eu încercam să desenez rachete fără să știu să trag linii. Așa că m-am decis să studiez un pic problema, simplificând la maxim - o persoană care stă pe un scaun, cu mâinile pe lângă corp. Cea mai simplă poză. Nu mi-e clar ce a fost în capul meu la prima încercare:<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjqabLpliPrt0FRSlb2TTj1I0jR1Wlvbm_aP_tS6NI_6_LBySRe7cgmt8tTRmyBWIDbyB48Bs_KvBSmI6TuLmnql3-G0YsX3bxT46aT__eNcRkBNTy8LDT19-wZWKbCFGc0VjXVnPOnBAQ/s1600/flickr_4.png" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjqabLpliPrt0FRSlb2TTj1I0jR1Wlvbm_aP_tS6NI_6_LBySRe7cgmt8tTRmyBWIDbyB48Bs_KvBSmI6TuLmnql3-G0YsX3bxT46aT__eNcRkBNTy8LDT19-wZWKbCFGc0VjXVnPOnBAQ/s1600/flickr_4.png" /></a></div><br />
După cum notam și atunci, cel mai probabil m-am plictisit. Mi-a trecut însă repede, și am decis ca e cazul sa mai încerc, serios de dată asta. Așa că am refăcut omulețul care stă pe scaun - văzut din față și de la un unghi de 45 de grade:<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEglu9M7YUHAkQ395FJhDTEurlJPJQAMAgt0FRwFPYgxf8FOgYlqcZnsS2lFvKBMAg5Gpnt3L_MSJ1egMiEh_UBhRzPVzX70eHYmy2ZsPvcy0XPq2prP-_RaAKblKt_IzaP-_QUv3yGmpEo/s1600/flickr_5_6.png" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="438" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEglu9M7YUHAkQ395FJhDTEurlJPJQAMAgt0FRwFPYgxf8FOgYlqcZnsS2lFvKBMAg5Gpnt3L_MSJ1egMiEh_UBhRzPVzX70eHYmy2ZsPvcy0XPq2prP-_RaAKblKt_IzaP-_QUv3yGmpEo/s640/flickr_5_6.png" width="640" /></a></div><br />
După această mică reușită (mie chiar îmi place cum mi-au ieșit cutiile alea :p ) am decis să mă reîntorc la fotografia originală. Am făcut un mic studiu de cadru și poziție:<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiMd6fZsZ5DfepR3eKKd3hEPac69MtOJjRt8mnx71qe1bCXs45Dv2RuRfyX5LhLTqFIZCmYrboj-GHFnlK7VZxEYw2u3ohMN4RJRQ73kVuxiccfV4q_HVmwoJmdhwy4ZxK9qiXTiZvIC1Y/s1600/flickr_7.png" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiMd6fZsZ5DfepR3eKKd3hEPac69MtOJjRt8mnx71qe1bCXs45Dv2RuRfyX5LhLTqFIZCmYrboj-GHFnlK7VZxEYw2u3ohMN4RJRQ73kVuxiccfV4q_HVmwoJmdhwy4ZxK9qiXTiZvIC1Y/s1600/flickr_7.png" /></a></div>Am încercat să-mi marchez punctele/suprafețele de contact dintre model și canapea/podea, am încercat să-mi fac o idee despre perspectivă. Toate astea stresându-mă cât mai puțin cu detaliile modelului. O dată respectiva idee finisată, mi-am luat încă o dată inima în dinți și am încercat o schiță:<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhfbp8Ynl4QRDWpR1vGux9gHhv71SS1luUfUn89dn6g62pKPWkn_lHTEYzTWaOUo5bh-BGQfpvYgNzoyIqcmddGq0NkLZ6joIsderWxOtAO4bYbb9ftU-t2ewSC8WaDl7p_c0f9oSmGR-k/s1600/flickr_8_3.png" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhfbp8Ynl4QRDWpR1vGux9gHhv71SS1luUfUn89dn6g62pKPWkn_lHTEYzTWaOUo5bh-BGQfpvYgNzoyIqcmddGq0NkLZ6joIsderWxOtAO4bYbb9ftU-t2ewSC8WaDl7p_c0f9oSmGR-k/s1600/flickr_8_3.png" /></a></div>Știam că nu e finală, dar am realizat că-mi lipseau niște detalii absolut esențiale, și anume „mișcarea” și poziționarea în adâncime a modelului. Drept care am ales o convenție cu triunghiuri destul de simplă: capătul „ascuțit” este „departe”, latura opusă lui este „aproape”. Formele paralele cu privitorul rămân dreptunghiulare.<br />
<br />
Imi dau seama că nici măcar această a opta schiță nu e nicidecum aproape de imaginea originală, dar măcar are ceva din atitudinea și mișcarea ei.<br />
Din păcate n-am mai lucrat la ea. Am avut câteva tentative rapid eșuate de a pune un contur „realist” pe scheletul meu de triunghiuri și dreptunghiuri, dar îmi trebuie ceva mai multă liniște și concentrare pentru asta.<br />
<br />
Totuși care e morala poveștii? Care-i legătura cu titlul? După ce am lucrat la imaginea asta, mi-am dat seama de un lucru foarte important (care pe mine unul m-a chinuit în toată facultatea): nu poți să te arunci din prima să faci totul în forma finală. Pentru că nu ai „scheletul” și nici nu știi cum va evolua. Iar asta e valabil în programare la fel cum e și-n desen sau pictură. Trebuie sa fii un mare artist (sau programator) ca să știi din prima cum va arăta produsul la final și toți pașii pe care trebuie să-i faci pentru a ajunge acolo. Și chiar și așa e posibil să fie nevoie sa ajustezi traseul pe parcurs.<br />
Cel puțin în ceea ce mă privește pe mine și programarea, n-am fost niciodată în stare să lucrez eficient în contextul ăsta de incertitudine. Ceea ce până la urmă poate că nu e chiar rău. Lumea are nevoie și de testeri :)miChouhttp://www.blogger.com/profile/10297772483720657699noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8356611728787446008.post-57570432566578672232010-10-17T01:56:00.000+03:002010-10-17T01:56:26.711+03:00MyPaint 0.9.0 beta is out!<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj1wA7Q8cELKPqAfkJ8sYeAiXserXf6utNo_v8QSVv8uuafIiFuSq4hVFbnrjaSC7k0ER9-0gsW4UcMDRd2KYOk0Yk65ddIzeYsrW_p3pHRZh6G-p9M6qM9fStyB5mWxbEix9Iw4EbAKi4/s1600/Clipboard-1.png" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj1wA7Q8cELKPqAfkJ8sYeAiXserXf6utNo_v8QSVv8uuafIiFuSq4hVFbnrjaSC7k0ER9-0gsW4UcMDRd2KYOk0Yk65ddIzeYsrW_p3pHRZh6G-p9M6qM9fStyB5mWxbEix9Iw4EbAKi4/s1600/Clipboard-1.png" /></a></div><br />
După cum povesteam și-n postul trecut, de ceva vreme mă joc cu <a href="http://mypaint.intilinux.com/">MyPaint</a>. Recent s-a lansat versiunea 0.9.0beta, iar versiunea finală de 0.9 este programată pentru sfâșitul lui octombrie, prima jumătate a lui noiembrie. Versiunea nouă (sic!) nu e radical diferită față de precedenta, dar aduce câteva lucruri bune în plus:<br />
<br />
<ul><li>posibilitatea de ascundere a tuturor ferestrelor cu o singură tastă (implicit Tab) - utilă mai ales când lucrezi în full-screen și vrei să vezi doar imaginea, sau când ai nevoie urgentă de spațiu</li>
<li>un set actualizat de brush-uri, ceva mai bine organizate</li>
<li>nu mai pot fi selectate mai multe categorii de brush-uri în același timp (discutabil dacă-i un lucru bun sau nu, deși mutarea unui brush din categoria curent selectată în alta se face mai ușor, prin drag deasupra label-ului)</li>
<li>un total de 6 controale pentru culoare: Brighter/Darker (prezente și în 0.8.2), Warmer/Cooler, Purer/Grayer</li>
</ul><div>Ce nu mi se pare tocmai ok (sper să poată fi fixat, în cazul în care nu e <i>by design</i>) e faptul că nu mai merg toate short-cut-urile pe care mi le setasem în 0.8.2. E vorba de rotirea canvasului și de alterarea culorii (Bridghter/Darker). Problema vine din faptul că-n fișierul de configurare de 0.8.2 acțiunile respective sunt de tip <span class="Apple-style-span" style="font-family: 'Courier New', Courier, monospace;">WindowActions </span>în timp de în 0.9.0 sunt de tip <span class="Apple-style-span" style="font-family: 'Courier New', Courier, monospace;">DocumentActions </span>(e posibil deci să fie vorba de o schimbare mai profundă de design pe dedesubt).</div><div><br />
</div><div>În rest, aștept cu nerăbdare versiunea finală. Și cine știe, poate-mi bag nițel nasul și prin cod (având în vedere că-i Python și nu trebuie să fac cine știe ce acrobații pentru a-l build-ui :) ).</div>miChouhttp://www.blogger.com/profile/10297772483720657699noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8356611728787446008.post-90915212343584766662010-10-17T01:55:00.000+03:002010-10-17T01:55:19.215+03:00Digital painting<div align="center"><a href="http://www.flickr.com/photos/mi-chou/5031692376/" title="M. by m!Chou, on Flickr"><img alt="M." height="640" src="http://farm5.static.flickr.com/4091/5031692376_78fe61fdfa_z.jpg" width="500" /></a></div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">Acum vreo câteva luni (în martie mai exact) mi-am luat și eu, după ce mi-a fost lăudată îndelung de <a href="http://photos.stefanbucur.eu/">Ștefan</a> o tabletă grafică <a href="http://www.wacom.com/bamboo/bamboo_pen_touch.php">Wacom Bamboo Pen & Touch</a>.</div><div style="text-align: justify;">Cam în aceeași perioadă, nu mai știu dacă înainte sau după ce mi-am luat tableta, am dat peste un articol pe net cu cele mai bune 10(?) programe open source de grafică[1]. Pe lângă cele la care mă așteptam (ca <a href="http://www.gimp.org/">Gimp</a>, <a href="http://inkscape.org/">Inkscape</a>, <a href="http://www.blender.org/">Blender</a>, etc.), mi-a atras atenția <a href="http://mypaint.intilinux.com/">MyPaint</a>. Părea simplu și potrivit pentru cât și cum mă jucam eu cu tableta.</div><div style="text-align: justify;">În plus, Gimp părea să aibă lag când încercam să folosesc pensule mai mari, Inkscape avea probleme la schimbările bruște de direcție (pe lângă limitările inerente unui program de grafică vectorială folosit de un om obișnuit mai mult cu hârtia și creionul) iar Photoshop... încă mă simt copleșit când îl deschid. Așa că simplitatea și orientarea către pictat/desenat din MyPaint mi-a picat numai bine:</div><br />
<ul><li style="text-align: justify;">suport pentru layere, atât cât să poți să separi conturul de culoare (deci fără blending modes sau alte nebunii)</li>
<li style="text-align: justify;">o selecție *LARGĂ* de pensule. Nu-s toate nemaivăzute (unele fac exces de bulinuțe sau elipse care-și schimbă culoarea), dar gradul de configurare te lasă mască. Programul ăsta ar trebui să aibă un manual dedicat numai pentru dialogul de „Brush settings”. Din fericire marea majoritate sunt bune, și destul de apropiate de ceea ce încearcă să imite din lumea reală.</li>
<li style="text-align: justify;">posibilitatea de a roti <i>canvas</i>-ul în timpul lucrului (din programele menționate anterior doar Photoshop CS4+ știe asta, și doar pe configurații cu o placă video solidă - nu e cazul meu)</li>
</ul><div style="text-align: justify;">În plus, căutând resurse despre MyPaint am dat și peste 2 making-of-uri[2] ale unor „picturi digitale”, ambele realizate cu MyPaint (și Gimp pe alocuri). Moment în care mi-am spus „O să fac și eu așa ceva!”. Am realizat însă repede că de la dorință la putință e un pic mai lungă calea. Pentru o vreme m-am lăsat de sportul ăsta, după care am început să caut resurse despre cum să desenezi (pe o tabletă sau nu). Prima dată am dat peste <a href="http://www.youtube.com/user/drawtips">DrawTips</a>. Tipul are o colecție de „tutoriale”, din care am urmărit vreo 10. Totuși mie unul mi s-au părut cam dezlânate și fără prea mare substanță, iar când - sărind din link în link - am dat peste <a href="http://www.youtube.com/user/moatddtutorials">Ten Minute Drawing Techniques</a>, mi-au picat cu tronc din prima: lecții clar structurate, cu cap și coadă, într-o progresie logică. Asta lăsând la o parte că autorul (Mark Chong) e și un mic hacker (în sensul bun al cuvântului), cu un portofoliu zic eu OK și cu experiență de predare „pe bune”.</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">M-am pus văzut/citit tutoriale, m-am apucat de-am mai mâzgălit, cu unele am avut și curaj să ies „în lume”. Om vedea ce o mai ieși, dar până una alta mă bucur de reînvierea unui hobby vechi, pe care-l credeam îngropat în clasa a IXa :)</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><br />
<div style="text-align: justify;">În altă ordine de idei, poza de mai sus e realizată în MyPaint 0.8.2, după <a href="http://mihaibalan.wordpress.com/2009/03/18/mysterious-dancer/">această imagine</a> :D</div><div style="text-align: justify;">_______</div><div style="text-align: justify;">[1] E posibil ca <a href="http://blog.worldlabel.com/2010/periodic-table-of-the-open-source-graphics-and-design-apps.html">acesta</a> să fie articolul. Pare că menționează toate programele de care-mi amintesc eu :)</div><div style="text-align: justify;">[2] <a href="http://www.vimeo.com/6143607">http://www.vimeo.com/6143607</a> și <a href="http://vimeo.com/13516509">http://vimeo.com/13516509</a></div>miChouhttp://www.blogger.com/profile/10297772483720657699noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8356611728787446008.post-9198843746400740502010-07-23T22:52:00.001+03:002010-07-23T22:56:36.320+03:00anonimul venetianjurnalul de mult nu-mi mai ajunge, nu-mi mai e de niciun folos. prietenii nu indraznesc sa-i mai sacai cu mereu aceleasi si aceleasi prostii si tampenii ale mele inutile. blogul, pe vremea cand era pe yahoo a fost o scurta supapa; acum imi pasa prea mult de ce ar putea crede altii, care citesc, despre mine<br />si cu toate astea, simt nevoia sa urlu, sa scriu, sa-i spun cuiva toate lucrurile, toate maruntisurile, toate gandurile de pe marginea prapastiei, cum nu stiu ce vreau, cum m-am holbat minute in sir la aceeasi poza de 96 x 96px, cum doar o privire m-a facut sa nu mai ridic ochii din pamant, cum...<br /><br />nu mai am solutii<br /><br /><center><object width="448" height="55"><param name="movie" value="http://embed.trilulilu.ro/audio/michou/ea50211e47d601.swf"></param><param name="allowFullScreen" value="true"></param><param name="allowscriptaccess" value="always"></param><param name="FlashVars" value="durataAudio=211&titluEmbed=anonimul%20venetian"></param><embed src="http://embed.trilulilu.ro/audio/michou/ea50211e47d601.swf" type="application/x-shockwave-flash" allowscriptaccess="always" allowfullscreen="true" width="448" height="55" FlashVars="durataAudio=211&titluEmbed=anonimul%20venetian"></embed></object><br /><a href="http://www.trilulilu.ro/audio/Muzica" title="Muzica">Asculta mai multe audio Muzica</a></center>miChouhttp://www.blogger.com/profile/10297772483720657699noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-8356611728787446008.post-41728560853540031262010-07-15T23:55:00.000+03:002010-07-15T23:55:26.873+03:00Search haiku<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgTh4-qmGEmOwZrBHQ5_7YHqviMRnD_bLBE58XbA3ysx4TmogjITfXXpKOXU_ppxX13dt9BERGNBjtD3X9meKQsWdB-RBLbn80J1H0EbXq2080U9gvU5B8q5RTaBSZj3FcV9k4xplSHLfY/s1600/Clipboard-1.png" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="324" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgTh4-qmGEmOwZrBHQ5_7YHqviMRnD_bLBE58XbA3ysx4TmogjITfXXpKOXU_ppxX13dt9BERGNBjtD3X9meKQsWdB-RBLbn80J1H0EbXq2080U9gvU5B8q5RTaBSZj3FcV9k4xplSHLfY/s640/Clipboard-1.png" width="640" /></a></div><br />
printre copaci<br />
michou<br />
te iubeste.<br />
dark times ahead. <br />
<br />
<div style="text-align: right;"><i>(să mai spună careva că Google nu-i poet ;) )</i></div>miChouhttp://www.blogger.com/profile/10297772483720657699noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-8356611728787446008.post-2209017082800209892010-07-01T23:09:00.001+03:002010-07-01T23:09:16.611+03:00Life sans serif<p align='center'><a href="http://www.flickr.com/photos/mi-chou/4752415313/" title="Life sans serif by m!Chou, on Flickr"><img src="http://farm5.static.flickr.com/4075/4752415313_855d1ee0b8_z.jpg" width="640" height="480" alt="Life sans serif" style='border: none;'></a></p>Stay tuned, hopefully something nice will come out of this! :)miChouhttp://www.blogger.com/profile/10297772483720657699noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8356611728787446008.post-54907614945179079952010-06-25T23:49:00.001+03:002010-06-25T23:57:28.898+03:00în-cui<div align="center"><a href="http://www.flickr.com/photos/mi-chou/4322524641/" title="cârlig by m!Chou, on Flickr"><img alt="cârlig" src="http://farm5.static.flickr.com/4010/4322524641_0b09b9f1b2_z.jpg?zz=590416911631" width="640" height="480" /></a></div><br /><div style="text-align: justify;">Uneori ajungi să-ți pui pofta-n cui fără să fi dorit asta și fără măcar să realizezi când s-a-ntâmplat. Când tot amâni momentul deciziei pentru „mai încolo”, pentru „o zi mai potrivită”, când „n-o să mai aibă atâtea pe cap” sau „o să-ți fie și ție clar ce vrei de la viață și de la cei din jur”.</div><div style="text-align: justify;">Și, amânare după amânare, zi după zi, se strâng săptămâni, și ajungi să spui cuvinele pe care ardeai să le spui altcuiva, doar pentru că simți că le-ai ținut ascunse prea mult timp. Și în cel mai bun caz o să primești înapoi un zâmbet. Alt zâmbet, zâmbetul altcuiva, un zâmbet la care nu sperai, la care n-ai visat niciodată și care nici nu te va face să visezi.</div><div style="text-align: justify;">Toate astea, în timp ce visele s-au ofilit, agățate în cuiul lui „mai târziu”...</div>miChouhttp://www.blogger.com/profile/10297772483720657699noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8356611728787446008.post-46309551933768217892010-06-20T14:57:00.004+03:002010-06-20T23:57:07.920+03:00pe furiș<span style='font-size: 75%'><i>(poezie cu final alternativ)</i></span><br /><blockquote>Te-ai furișat în palma mea<br />într-o duminică la amiază<br />Te-ai furișat în mintea mea<br />cu un zâmbet<br />Te-ai furișat în inima mea<br />cu o întrebare.<br />Și de atunci,<br />dintr-o duminică la amiază,<br />ții gândul meu<br />și inima mea<br />în palma ta.</blockquote><br /><br />PS: varianta originală, cu poză, pe <a href="http://mihaibalan.wordpress.com/2010/06/20/pe-furi%c8%99/">fotoblog</a>.miChouhttp://www.blogger.com/profile/10297772483720657699noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8356611728787446008.post-45478073236545037362010-06-11T23:10:00.000+03:002010-06-11T23:10:59.575+03:00Murală<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhN-Jt7PrtNADTVcBMfaBwsmvJ8akMFjioaKbEMkXUlCbXECYMygXEqYOdn-BSAcPzEQyoow7jTX7sPHvmiyUMRusPjmqyPMxTFzjIVSATwFWeMt_upgXYjMUPvPAtknMnDVAh8BfB9r3c/s1600/P6114099.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="426" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhN-Jt7PrtNADTVcBMfaBwsmvJ8akMFjioaKbEMkXUlCbXECYMygXEqYOdn-BSAcPzEQyoow7jTX7sPHvmiyUMRusPjmqyPMxTFzjIVSATwFWeMt_upgXYjMUPvPAtknMnDVAh8BfB9r3c/s640/P6114099.jpg" width="640" /></a></div><br />
Incredibil ce pot unii să scrie pe pereți! :)miChouhttp://www.blogger.com/profile/10297772483720657699noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-8356611728787446008.post-412381575837641112010-05-24T00:04:00.000+03:002010-05-24T00:04:10.377+03:00Paștele la Putna(în imagini)<br />
<p align='center'><a href="http://www.flickr.com/photos/mi-chou/4633307018/" title="Paștele la Putna by m!Chou, on Flickr"><img src="http://farm5.static.flickr.com/4067/4633307018_84e9939c72_o.jpg" width="640" height="480" alt="Paștele la Putna" style="border: none;" /></a></p><p align='center'><a href="http://www.flickr.com/photos/mi-chou/4632710949/" title="Paștele la Putna by m!Chou, on Flickr"><img src="http://farm5.static.flickr.com/4032/4632710949_963bb690a2_o.jpg" width="640" height="480" alt="Paștele la Putna" style="border: none;" /></a></p><p align='center'><a href="http://www.flickr.com/photos/mi-chou/4633307454/" title="Paștele la Putna by m!Chou, on Flickr"><img src="http://farm5.static.flickr.com/4004/4633307454_ed48cd9c59_o.jpg" width="640" height="480" alt="Paștele la Putna" style="border: none;" /></a></p><p align='center'><a href="http://www.flickr.com/photos/mi-chou/4632711333/" title="Paștele la Putna by m!Chou, on Flickr"><img src="http://farm5.static.flickr.com/4053/4632711333_f75e2d5898_o.jpg" width="640" height="480" alt="Paștele la Putna" style="border: none;" /></a></p><p align='center'><a href="http://www.flickr.com/photos/mi-chou/4633308248/" title="Paștele la Putna by m!Chou, on Flickr"><img src="http://farm5.static.flickr.com/4064/4633308248_d458355776_o.jpg" width="640" height="426" alt="Paștele la Putna" style="border: none;" /></a></p><p align='center'><a href="http://www.flickr.com/photos/mi-chou/4632711633/" title="Paștele la Putna by m!Chou, on Flickr"><img src="http://farm4.static.flickr.com/3375/4632711633_06f27df41e_o.jpg" width="640" height="480" alt="Paștele la Putna" style="border: none;"/></a></p>miChouhttp://www.blogger.com/profile/10297772483720657699noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8356611728787446008.post-25549646310380615052010-04-18T19:12:00.002+03:002010-04-18T19:18:17.336+03:00In between hugs<em>sau ce am făcut cât timp nu ne îmbrățișam în fața camerei :)</em><br /><br />nu știu cum o să arate rezultatul final/oficial al ideii lui <a href="http://alexunu.blogspot.com/">Alex</a>. știu doar că, pentru câteva ore, sâmbătă, am râs, am glumit, am îmbrățișat și i-am admirat pe alții cum se lasă pictați.<br /><br />și mai știu că, o dată plecat, m-a cuprins un sentiment crâncen de gol, și-o părere de rău. părerea de rău pe care o ai când te trezești și-ți dai seama de lipsa de finalitate și de perspectivă a lucrurilor.<br /><br />vă las cu 3 poze și eventual, câteva gânduri<br /><br /><p align='center'><a href="http://www.flickr.com/photos/mi-chou/4531630152/" title="Fun with Alexunu :) by m!Chou, on Flickr"><img src="http://farm5.static.flickr.com/4059/4531630152_95f44e3d20_o.jpg" width="640" height="426" alt="Fun with Alexunu :)" /></a></p><br /><p align='center'><a href="http://www.flickr.com/photos/mi-chou/4530998615/" title="Fun with Alexunu :) by m!Chou, on Flickr"><img src="http://farm3.static.flickr.com/2460/4530998615_24928506a3_o.jpg" width="480" height="640" alt="Fun with Alexunu :)" /></a></p><br /><p align='center'><a href="http://www.flickr.com/photos/mi-chou/4530999473/" title="Fun with Alexunu :) by m!Chou, on Flickr"><img src="http://farm3.static.flickr.com/2763/4530999473_77a11dece3_o.jpg" width="640" height="480" alt="Fun with Alexunu :)" /></a></p>miChouhttp://www.blogger.com/profile/10297772483720657699noreply@blogger.com7