Digital grafitti

Cu o tabletă gafică, niște Gimp și niște amintiri din liceu, pot să o fac și pe graffer-ul :)

Zidul original îi aparține lui Dror Bar-Natan (care are și un articol genial despre PDI - Perceived Depth Images :) )

Din jurnalele altora

Motto: Pentru că pe jurnalele mele a început să se pună praful,
m-am decis să scriu din jurnalele altora.

Sunt câteva luni bune (de prin decembrie?) de când am început să citesc vechiul jurnal al lui Jordan Mechner. Nu mai știu cum am dat peste el, dar când am aflat că-i vorba de omul din spatele Prince of Persia, am zis că merită citit (după o experiență similară cu Masters of Doom - o carte despre idSoftware, John Carmack și John Romero).

De-a lungul lecturii am dat peste multe pasaje cu care am rezonat, sau în care m-am găsit. Unele dintre ele le-am păstrat pentru mine (și le-am uitat), altele le-am „share-uit” și cu alții pe facebook (și le-am uitat).

Am ajuns aproape de final, iar azi, mai mult ca deobicei am simțit nevoia să pun câteva lucruri deoparte.

Despre cum m-a făcut să-mi fie dor din nou de Paris (și de Franța, și de franceză)...

Despre dorințe pe care le crezi doar ale tale, despre dorințe cărora uneori nu ai curaj să le dai glas...

I wish I could be like Patrick just for a little while… so that people would come to me just because I’m cool and it makes them feel more alive just to be with me, and not because of anything I’ve done, or might accomplish in the future.

Despre oameni, și despre generozitate, și despre timiditate...

Another thing: When I run across a girl I really like (that rarest and most wondrous of occurrences), don’t rush things! Just behave as if I’m enjoying her company and it makes me happy to be with her, but it’s as if we met by chance and there’s no real expectation that we’ll ever run into each other again. Make eye contact, but don’t stare… Listen, be relaxed and friendly and not, for God’s sake, needy… I’m just moving through the world, always vaguely hoping to come across a kindred spirit, but not really expecting anything. In a word: Be generous!

Despre viitoruri posibile sau poate nu...

“You’re never going to be really happy,” he said. “You’ll become a director and a producer and all the things you want to be, but you won’t be a star. You’ll never be a guy like Coppola who takes the spotlight, who climbs the steps of Cannes with a crowd watching him and says ‘This is me, I did this. I’m a genius.’ You’ll be the guy in the shadows. The people who know you and work with you will respect you, but it won’t make you happy, because what you really want is to beat this shyness that’s in you. You want to be the cool guy, the hot dude who has the spotlight and who everybody gathers around. But this shyness you have will prevent you. Every time you have a chance to be the center of attention, you’ll deflect it. You’ll say ‘Oh, this wasn’t really my success, I’m just a little guy.’”

[...]