Când m-am întors, eram chitit ca în mai puțin de 48 de ore să descarc toate pozele nedescărcate, să fac curat în ele, să aleg ce-i mai mândru și mai mândru și să scriu un post, ilustrat cum n-a mai fost, despre experiența mea New-Yorkeză. Socoteala din avion nu s-a potrivit cu cea de pe teren, și iată-mă la câteva săptămâni bune, cu poze încă nealese, sau dacă alese neprelucrate, sau dacă și prelucrate printr-o minune, atunci cel mai probabil încă ne-upload-ate nicăieri.
Toate astea dintr-un motiv foarte simplu: toată povestea pe care (credeam) că o aveam în cap, s-a evaporat când, după câteva zile de efort, mi-am găsit liniștea pentru a mă gândi mai pe larg la asta. Erau - și înca sunt - multe de spus, dar n-am găsit încă forma potrivită.
S-a întâmplat totuși un lucru interesant, care m-a făcut să scriu acum și să caut pe flickr poze, de-ale altora, cu New York. S-a-ntâmplat că, dând întâmplător peste imagini din New York, acum m-am simțit mult mai „legat” de ele (involved cred că e cuvântul, dar cum n-am o traducere mai bună va rămâne „legat” în continuare). Mult mai legat decât mă așteptam, mult mai legat decât mi se părea că s-ar putea după doar o săptămână de hălăduit prin Manhattan. Deodată imaginile alea îmi erau familiare și - în același timp - mă încerca o părere de rău că, deși am stat o săptămână, n-am reușit să fac niște fotografii așa de bune[1]. Iar peste toate, îmi dă ghes dorința, aproape dorul, de-a mă întoarce, convins fiind că acum știu mai multe, că aș putea să văd și să simt mai bine orașul, și oamenii, și lumea aia întreagă adunată pe insula dintre două râuri.
(da, poza de mai sus nu este a mea :) Curând sper eu, voi posta și o poveste ilustrată cu pozele mele )
duminică, 12 iunie 2011
Abonați-vă la:
Postări (Atom)