De ceva vreme îmi zace în Lightroom un quick collection mare cât o şură (vreo 56 de cadre „împrăştiate” pe mai bine de două luni şi ceva). Şi care nici nu dă semne de micşorare deşi de câteva săptămâni tot „ciupesc” din el. Tot mai şterg câte un cadru şi tot mai adaug câte altul din noile „escapade foto”.
Şi de fiecare dată am impresia că am pus mâna pe o idee, dar când mă văd în faţa cadrului, cu balansul de alb făcut îmi dau seama că nu reuşesc să mai zic nimic şi că, în cel mai bun caz am în faţă nişte culori plăcute ochiului sau nişte picături sclipitoare şi.. cam atât. Tot ce mi se părea fascinant la cadrul respectiv când l-am ales din multe altele acum s-a dus şi e doar o expunere banală care nu mai merită nici efortul de editare şi nici banda de upload.
Sunt în criză de idei şi de stil (de fapt pe ăsta din urmă nu l-am avut niciodată. Încă îl caut, fără însă să am nici măcar habar ce caut :( ).
Şi de fiecare dată am impresia că am pus mâna pe o idee, dar când mă văd în faţa cadrului, cu balansul de alb făcut îmi dau seama că nu reuşesc să mai zic nimic şi că, în cel mai bun caz am în faţă nişte culori plăcute ochiului sau nişte picături sclipitoare şi.. cam atât. Tot ce mi se părea fascinant la cadrul respectiv când l-am ales din multe altele acum s-a dus şi e doar o expunere banală care nu mai merită nici efortul de editare şi nici banda de upload.
Sunt în criză de idei şi de stil (de fapt pe ăsta din urmă nu l-am avut niciodată. Încă îl caut, fără însă să am nici măcar habar ce caut :( ).
***
(aici va urma ideea unui experiment interesant)
3 comentarii:
sa-ti cauti cu din'adinsul un stil mi se pare pe de-o parte superficial si pe de alta lipsitor de libertate...
asteapta sa cresti mare, mai mare ca mine :), stilul tau va creste odata cu tine. cred ca e suficient sa fii tu insuti. mie mi se pare ca este un progres simtitor in fotografiile tale.
poate in alta ordine de idei iti place Nichita?
spre ruşinea mea, am citit prea puţin Nichita cât să-mi pot da seama dacă îmi place sau e doar OK. Asta pe vremea când apucam să mai şi citesc...
cât despre conceptul de „sine însuţi”... n-am reuşit să-l înţeleg şi mi se pare pe alocuri extrem de artificial.
poate o să-mi treacă...
ma gandeam la acel "sine insuti" despre care se zice intr-o parabola: "venindu-si in sine". Ce-i drept asta poate fi o cautare de o viata...
Trimiteți un comentariu