Am venit la tine sperând să găsesc lumina şi culoarea unor amintiri trecute, din vremurile de la început, când culorile erau altele iar sticla prin care priveam avea altă formă. M-ai gonit cu tunete, cu şfichiuiri de ploaie şi cu ameninţarea unui potop. M-am întors pentru promisiunea unui zâmbet, zărit printre nori, pentru lumina prinsă cu coada ochiului, privind înapoi peste umăr. Ceea ce am găsit însă a fost doar o copie palidă a altor vremuri, pe care am stat şi-am cumpănit-o sub privirile obosite ale unui dulău. În depărtare ziua îşi încheia socotelile la adăpostul norilor, iar când ploaia a venit din nou, rece şi tristă, n-a mai fost nici o surpriză.
Un comentariu:
linistitor, echilibrat.
spor!
Trimiteți un comentariu