Aproape (ca-n) artă

Undeva în istoria cinematografiei, cineva s-a gândit s-o includă printre arte. Au existat voci pro, au existat voci contra, iar mie în momentul ăsta nu prea mi-e clar deloc dacă e sau nu^[1].

De ce am început cu discuția asta de „e artă / nu e artă”? Pentru că tocmai m-a pocnit o realizare: și-n ceea ce privește jocurile video, se vede o evoluție (sau o diversificare) a stilului, destul de asemănătoare cu ce s-a-ntâmplat, bunăoară în pictură. O vreme s-a alergat cu orice preț după realism^[2].

De la două palete monocrome care pocneau un pătrățel^[3], la joculețe 2D cu imagini colorate care se plimbau pe ecran^[4], la mișcare aproape 3D prin spații și ele aproape 3D^[5], la mișcare cu adevărat 3D în spații full-3D și uneori foarte complexe și „deschise”^[6], la modele și detalii din ce în ce mai realiste, până aproape de fotorealism, cu motoare de fizică și AI absolut excepționale^[7].

Eh, și deși platformele hardware încep să ofere grade de realism din ce în ce mai ridicate, încep să apară titluri unde cel puțin în partea de expresie grafică se revine la expresii mai simple. Fie că vorbim de jocuri care arată foarte „cartoon-like” sau care sunt prezentate ca un film vechi cu tușe groase și zgârieturi, artișii plastici din spatele lor încep să experimenteze ceea ce alte generații de altfel de artiși plastici au încercat la rândul lor.

Dacă primele jocuri vag... „cubiste” să spunem că le-am văzut^[8], tare-s curios cum ar arăta un joc impresionist, sau suprarealist :).

____
Notă: Titlurile și împărțirea menționate aici au la bază exclusiv experiența mea de „gaming” și bruma de istoria artei pe care mi-o mai amintesc. E posibil să existe inadvertențe istorice iar alții să găsească titluri mai potrivite pentru împărțirea făcută. Feel free to share :)

[1] Dacă mă iau după filmele văzute în ultimele 6 luni, atunci nu e artă, ci doar entertainement, și și ăla uneori ieftin de tot.

[2] Cu mici excepții, una dintre ele fiind XIII. Totuși, deja la momentul respectiv realismul era mult mai departe decât ce s-ar fi putut spera în urmă cu să zicem 10 ani.

[3] Pong anyone?

[4] Hai că aici e simplu: orice de la Pacman la Prince of Persia (da, primul, cel de pe PC, de acum mai bine de 15 ani)

[5] Doom și toate clonele de după el

[6] Quake este întemeietorul genului, dar cred că e destul de important și Descent, ca unul din jocurile care a introdus primul mișcare în *chiar* toate direcțiile.

[7] Let me hear you say „Havok” :) -- asta însemnând o grămadă de titluri de la Half-Life 2 până la Star Wars: The Force Unleashed. Plus o sumedenie de alte engine-uri de materiale, AI, fizică, etc.

[8] Printr-o forțare și o extensie de termen aici mă refer la jocurile prezentate comic-book-ish, sau cu grafică altminteri minimalistă în sensul texturilor/contururilor/acurateții reprezentării.