De ce?

Acum 26 de luni, Andrei mă întreba „De ce?”

I-am răspuns. Un pic mândru, un pic naiv dar mai ales, auto-suficient. Între timp mi-am mai pus și eu întrebările astea, de mai multe ori. Privind la alții, sau privind la mine [...] a pendula între exercițiu și poveste, între plăcut ochiului și dincolo de forme și culori, între premeditare și întâmplare [...] dar cu toate astea, scopul, sau mijlocul încă îmi scapă. Și totuși continui să o fac, chiar dacă efectul pentru mine, pentru miChou cel dinăuntru, a început să nu se mai simtă și să fie înlocuit de adăugirile la imaginea lui miChou cel din afară.