eye-cam

Uneori merg prin oras fara sa am camera foto la mine. Alteori e doar prea adanc indesata in rucsacul foto cumparat special ca sa am usor acces la ea. Uneori, in astfel de situatii, in cazuri si mai rare, se intampla sa vad in jurul meu. Chipuri, intamplari, oameni si franturi de povesti. Clare, ca decupate dintr-o rama. Camera foto e prea departe si atunci doar ma opersc, un moment, si clipesc. Incercand sa fotografiez cu mintea, cu inima, cu memoria acel cadru, il tin minte in imagini, mi-l povestesc in cuvinte, incerc sa-l asociez cu un sunet, un miros sau o frantura de stare. Orice, numai sa ma mai pot intoarce din nou la el. Astea sunt cele mai bune fotografii ale mele - fotografii pe care nu le-am facut si totusi le-am facut, dar fara diafragme, obiective sau sensibilitati. O clipire - asta a fost si declansare, si obturator si suprafata fotosensibila.

Sunt vreo 6 luni de cand imi promit ca o sa-mi notez si pe hartie cadrele astea. Am si un carnet special alb, neliniat pentru asta. Nu am facut-o inca.

Dez-*

Cineva, nu mai tin minte cine, a spus odata o vorba care mi-a placut tare mult, si pe care o cred tare adevarata. Omul asta zicea asa: "Ca sa ajungi sa fii dezamagit de ceva sau cineva, trebuie ca in prealabil sa fi fost amagit".
Amagirea asta "prealabila" nu e mereu constienta si nu e mereu facuta de altii cu scopul de-a ne manipula. Ne amagim singuri, sau ne lasam amagiti - zicem noi - de altii, uneori doar din comfort, pentru a ne simplifica ipoteze de lucru sau pur si simplu pentru ca, uneori, amagirea e mai placuta si mai simpla decat realitatea. Iar cand celalalt nu mai corespunde imaginii noastre despre el ("amagirea"), atunci suntem dezamagiti si ne simtim inselati. Fara a lua in calcul in ce masura am colaborat si noi in realizarea acestei dezamagiri.
Nu fac aici o pledoarie pentru cinism si pentru neincredere, ci mai degraba una pentru sinceritate - fata de noi insine si finalmente, fata de cei din jur. Oamenii au, fara exceptie, metehnele lor, iar a alege sa nu le vezi (nu trecand peste ele ci prefacandu-te ca nu exista) e reteta sigura pentru dezamagire. Cred ca e un exercitiu util dez-amagirea voluntara, constienta si asumata, mai ales fata de persoanele importante din viata cuiva. Nu spre neincredere, ci ca reminder pentru toate lucrurile pe care nu le stim si, presupunandu-le, le consideram adevaruri verificate.