Testare, creație și alte gânduri

Se spune, și pe bună dreptate, că mind-set-ul unui tester (sau QE cum ne place uneori să intitulăm) este predominant distructiv. Dacă stai să te gândești, are sens: la nivelul cel mai basic, treaba unui tester este să se asigure că aplicația/sistemul nu crapă în brațele clientului. Așa că el le face să crape, înainte de a ajunge în brațele clientului. Pe măsură ce avansezi, lucrurile se mai rafinează, poți ajunge cu adevărat să vii cu propuneri de îmbunătățire a produsului, dar mi se pare că fundamental, nu se schimbă nimic.

Cred că de aici pleacă frustrarea unor QE care după câțiva ani de testat în sus și-n jos, își iau jucăriile și se mută, uneori cu succes, alteori fără, de partea cealaltă a baricadei, cu oamenii care „fac chestii”. Pentru că, până la urmă, orice om vrea să simtă că a creat ceva, că lasă ceva în urmă. Indiferent că e vorba de piulițe, electro-motoare, poduri, sisteme informatice sau tratate de metafizică. Și uneori, în ciuda faptului că-ți apare numele în About box-ul de la programul X, e greu să pui în perspectivă ce ai creat, ce ai adus tu în plus la lucrul ăla. Da, ai făcut niște teste, ai găsit și ai ajutat să se scoată niște buguri, eventual te-ai luptat pentru sau împotriva unui feature sau a unui fel de-a face lucrurile. Dar cu toate astea e greu să poți pune mâna pe o bucată din artefactul numit „software” și să zici «Eu am făcut asta!».

Într-un fel, cred că asta m-a dus pe mine la fotografie. De fapt nu știu dacă e vorba de dus, cât de ținut și înghiontit în permanență într-acolo. E felul în care îmi imaginez că pot face ceva, consistent, de sine-stătător, arătabil și ușor de explicat oricui. E un amestec periculos de dorință firesc umană de-a crea și dorință de slavă deșartă. E în același timp un refugiu, o insulă de uitare de sine și o goană nebună căreia nu i se vede capătul.

Nu de puține ori m-am întrebat dacă n-aș fi mai fericit, mai mulțumit și mai liniștit dacă m-aș lăsa de „sportul” ăsta. Pentru moment nu am (curajul să-mi dau) un răspuns.

[...]

În altă ordine de idei, m-a pocnit un gând de proiect. Sunt curios dacă pe ăsta o să reușesc să-l pun în practică...