Întrucât azi am dat un examen şi nu mai avem chef de lucruri serioase şi-n plus mă gândeam că ar fi util să mă învăţ şi eu totuşi cum se foloseşte blitz-ul pe care mi l-am luat de anul trecut, m-am decis să mă joc un pic. Trebuie să recunosc, nici ideea, şi nici mare parte din trucurile tehnice nu-s originale ci le-am împrumutat de aici.
După cum spuneam deci, m-am apucat de fotografiat (o câtă lipsă de imaginaţie!) tot un ceas. Atâta doar că al meu nu era nici Rolex ci Lorus şi-n plus a prins şi nişte înflorituri oxidate pe limbi, de la nişte apă care i-a intrat în urmă cu câteva luni în carcasă :( .
Cu toate acestea, mi-am luat inima în dinţi şi am încercat să scot ce a fost mai bun din el şi din mine.
Simt nevoia să fac vreo 2-3 precizări înainte de a începe:
- o să descriu mai mult procesul, insistând pe diversele rezultate obţinute prin diverse adăugiri, modificări, etc. şi deci mai puţin rezultatul final (asta şi pentru că, spre deosebire de postul amintit, eu n-am plecat cu o idee clară de rezultat final în minte)
- NU o să intru deloc în partea de prelucrare, care e tratată mult mai bine în articolul lui matusciac.
- recomand citirea articolului sus-menţionat, eventual înainte de a citi postul ăsta (deşi sunt şanse ca dacă o faceţi să nu mai citiţi deloc postul meu :) )
So, here we go!
Pentru că o fotografie face cât o mie de cuvinte, şi dacă mai are şi cuvinte pe ea, atunci face cât şi mai multe, o să încep cu o fotografie a setup-ului meu (deşi în varianta la care a ajuns la final):
Utilajele folosite în desfăşurarea ostilităţilor:
- Olympus E-510
- 70-300mm/f4-5.6. De ce am ales să folosesc obiectivul ăsta şi nu altul (de exemplu 14-42mm, sau 40-150mm)?
- e cel mai macro obiectiv pe care-l am şi aveam şi nişte idei de macro, pe care însă nu le-am mai pus în practică
- fotografiind de la o distanţă destul de mare, am putut sa depărtez destul de mult şi blitzul de scenă (iniţial multe cadre mi-au ieşit foarte arse)
- având un unghi de cuprindere mic nu a trebuit să-mi fac foarte multe griji despre lucruri nedorite care ar fi putut intra în cadru (ex. „panourile” de hârtie, mâna mea ţinând blitz-ul, marginile geamului, etc.)
- nu în ultimul rând vroiam să-l studiez mai îndeaproape (după ce ieri am citit un review destul de laudativ la adresa lui :)) )
- flash Olympus FL-36R în mod slave (E-510 nu ştie să comunice wireless cu blitz-ul)
- trepied (contează mai puţin modelul şi mai mult faptul că mi-a dat multe bătăi de cap când venea vorba de fixarea capului astfel că de multe ori am ajuns să ajustez încadrarea prin scurte lovituri la picioare)
- un geam subţire (3mm) căruia i-am lipit cu scoci pe o parte o foaie albă (pentru „fundalul” produsului)
- un scaun pe care l-am întors cu picioarele în sus, pe care am pus amintita sticlă şi pe care ulterior am aplicat încă două coli A4 pentru reflectarea luminii
- un carton alb, aproximativ A1 folosit ca fundal şi reflector în acelaşi timp.
- nu în ultimul rând, modelul, un ceas de mână bărbătesc Lorus, cu bateria moartă şi un pic coclit :(
- diverşi figuranţi: nişte scorţişoară, două plicuri de ceai, etc.
Cam toate cadrele au fost trase la ISO 100, 1/160s, cu diafragme între f8-f11 şi cu flash-ul de pe aparat la 1/16 din putere (folosit doar pentru a declanşa FL-36le). Pentru detalii, acum ar trebui să meargă EXIF-ul de pe Zooomr.
Acestea fiind spuse, să începem cu începutul:
Aşa arăta primul set-up, fotografiat în lumina de la mine din cameră (becuri economice daylight) - cu corecţia de WB făcută.
ISO200, f/5, 1/2s @ 202mm. Deşi arată destul de bine, imaginea e destul de plată. Aveam în minte ceva cu mai mult relief, aşa că trecem la etapa următoare...
...şi să dăm cu blitz-ul direct în el. Imaginea acum nu mai e atât de plată, avem ceva mai mult contrast, cadranul iese destul de bine în evidenţă (ocazie cu care se poate observa halul în care sunt limbile :( ), dar cu un cost destul de mare: o umbră lungă, neagră şi neplăcută în stânga şi două reflexii pe sticlă. Una e oglindirea normală a ceasului (care de altfel ar putea fi exploatată interesant), a doua e imaginea unei reflexii de pe ceas (dreapta jos). Aşa că încercăm să punem în aplicare ce ştim în teorie - lumina difuzată:
Ideea iniţială era să difuzez blitz-ul în cartonul din fundal. Problema era că „picioarele” de la scaun, după ce că erau roşiatice (ceva imitând cireşul) mai erau şi destul de lucioase (lăcuite), aşa că mi-au trântit frumuseţea aia de tentă roşiatică pe cele două laturi. Întrucât nu eram chiar atât de plin de creativitate cât să continui demersul „ceas-coclit-în-lumina-apusului”, am decis că soluţia este să acopăr picioarele ofensatoare cu două coli A4. Zi şi făcut, iar rezultatul nu a întârziat să se materializeze:
Mulţumit de rezultat, am zis să încerc şi un detaliu:
Cu un pic de răbdare, cred că ar putea ieşi ceva interesant din el...
Următorul pas a fost să mai adaug şi „panourile laterale” pentru a strânge mai mult lumina în jurul subiectului. Rezultatul preliminar:
Până aici una din problemele mele a fost că oricât aş fi redus intensitatea blitz-ului (lucru nu tocmai intuitiv de făcut, pentru că în modul slave puterea poate fi controlată doar prin combinaţia ISO/f-number) pozele ieşeau cam arse (exemplul de mai sus e una din excepţii). Întrucât sub 1/160 nu puteam să cobor şi nici nu-mi venea să trec sub f/11, m-am decis să folosesc un filtru. Căutând ND4-ul primit de ziua mea am dat peste cel de polarizare circulară (PL-CIR) şi am zis să-l folosesc pe ăsta, în ideea că efectul poate fi dozat mai bine.
Rezultatele au fost dincolo de aşteptări, din mai multe motive. În primul rând faptul că mi-a permit o expunere mai uniformă. Dar rezultatul cel mai interesant (şi la care trebuia să mă aştept) a fost „dispariţia” reflexiei ceasului de pe sticla pe care stătea:
Ajuns aici, m-am oprit sa mă joc mai mult cu diverse poziţionări ale blitz-ului şi „panourilor reflectoare”. Rezultatele, mai jos:
Deşi ultima e destul de foarte expusă după cam toate standardele, mă încăpăţânez să cred că, folosind o post-procesare adecvată se poate scoate ceva chiar fain din ea. O să revin cu rezultatul :)
Rămas fără idei, m-am decis să schimb orientarea:
Pentru că lucrurile erau în continuare cam terne, am zis să încerc să „spice things up” cu nişte scorţişoară :D
Încă nu reuşesc să-mi dau seama dacă a fost o idee total idioată sau ar putea fi dezvoltată în ceva interesant. Combinaţia de culori mi-a mângâiat totuşi plăcut retina...
Rămânând tot în zona plantelor exotice şi aromate am zis să încerc şi cu Rooibos:
Moment în care am simţit că prind de coadă o idee, aşa că am mai încercat câteva versiuni:
Preferata mea ar fi penultima, dacă focusul ar fi pe cadran şi nu pe aţa de la plicul de ceai. Aşa, trebuie să mă mulţumesc cu ultima... :)
Aici am decis că e momentul să pun punct experimentului şi să iau la rumegat rezultatele. Per total a fost un experiment distractiv şi destul de educativ totodată, care m-a făcut să prind un pic gustul „fotografiei de produs” (deşi mi se pare cam mult spus pentru ce am făcut eu aici).
Concluzii:
- îmi pare rău că nu am fost mai organizat în poziţionarea blitz-ului. La cele mai multe cadre l-am ţinut în mână, într-o poziţie destul de aproximativă şi puţin calculată. Din cauza asta, n-am reuşit să repet unele cadre în care am fost foarte mulţumit de iluminare
- deşi poate părea mai spectaculos să faci aşa ceva cu blitz-ul, pentru început, pentru studiat cum cade şi încotro se duce lumina, o sursă de lumină continuă e mult mai folositoare. Chiar şi o lampă foarte simplă de birou :)
- un PL-CIR poate fi mai spectaculos decât te aştepţi (a se vedea mai ales ultimele cadre şi modul în care obiectele plutesc deasupra umbrei).
- o şedinţă foto poate fi o modalitate foarte agreabilă de a petrece seara :)
