Dilemă în C pentru varză și orchestră

(sinceritate == a_spune_tot_ce_gândești ) ? sinceritate.e_un_lucru_bun('?') : break;

Constatarea zilei

Am scris într-o noapte mai mult cod Flex/ActionScript decât am scris într-un internship de două luni la Adobe. (Asta înseamnă că mă pregătesc asiduu pentru diplomă? :D )

crapu' e viu

O nouă apariţie pe blogosferă, în persoana crapului. Habar n-am cum s-a strecurat pe sub radarul meu atâta vreme, probabil pentru că obişnuieşte să stea în ape mâloase. Sunt curios când o să văd şi un dihoru.org sau un ursu.net - şi mă gândesc din ce în ce mai serios la un michou.eu / michou.ro [1]. Poate îl punem pe to-do list la al patrulea salariu (primele 3 sunt deja date :)) )

___
[1] de fapt ar fi interesant un domeniu .rw pentru un site care să fie ReadWrite, nu ReadOnly :-B

LE: După cum intuiam, Rwanda deţine domeniul magic :D

Chestie de interpretare.

Aceeaşi secvenţă, acelaşi fundal sonor, diferenţă de interpretare. Ambele cer o anumită cunoaştere a contextului, dar amândouă sunt extrem de amuzante şi de bine făcute.

Hitler vs. Mircea badea


Hitler vs. Nikon D3x


Replica serii? «Maybe I can just upsample in the meantime.»

LE: De la Ştefan, am aflat şi de versiunea Hitler vs. Twitter:

ELE: Se pare că există un adevărat fan club în jurul secvenţei ăsteia, cu interpretări de la Nikon D3x până la Windows Vista :D

I'm in love :D

Lensbaby a anunțat înlocuirea vechii linii de produse (LensBaby v1, LensBaby v2, LensBaby 3G) cu o nouă linie de produse. În principiu, sunt păstrate LensBaby v2 și LensBaby 3G, redenumite în Muse și, respectiv, Control Freak. Noutatea apare „în persoana” Composer - un obiectiv cu focus selectiv la care însă focalizarea nu se mai face prin compresia/decompresia corpului obiectivului ci prin intermediul unui inel de focalizare redesenat. În plus, o dată setată o poziție obiectivul își păstrează orientarea.
O altă noutate în noua linie este faptul că o parte din optica din obiectiv se poate schimba, cumpărătorii putând opta între oricare din cele 4 variante.

În condițiile astea mă gândesc că poate e mai bine că nu m-am grăbit să-mi iau un LensBaby deși de multă vreme jinduiam după așa ceva :)

Look ma', I'm online :)

Sau cu alte cuvinte, mi-a apărut un articol la Stagii pe Bune. Yay!

This be my first lol-cat.

Varianta de la Poli, anul I, laboratorul de SD :D

Retoric

E grav dacă-mi place mai mult să scriu comentarii în cod (JavaDoc, NDoc, Oxygen, orice) decât să scriu codul propriu-zis?

LAN-Strike next day report

Azi-noapte a fost LAN-Party în holul EC al Facultăţii de Calculatoare din Politehnică. Deşi impresia iniţială (văzând afişele şi auzind de la unii sau alţii despre „event”) nu a fost cine ştie ce, o dată ajuns la „locul faptei”, impresia mi s-a schimbat destul de mult. Să începem însă cu începutul:

O noapte cu lună plină şi nori groşi, numai bună pentru 12 ore de omor intensiv, fără discriminare de grupă, specializare, culoare a mouse-ului sau an de naştere.

O dată ajuns în zona, nici nu era foarte greu să nimereşti locul întrucât drumul era marcat, ca pentru gameri.

Încă de la intrare, te întâmpinau afişe care te ameninţau cu ce o să se joace.
Unii erau concentraţi la joacă:

alţii încheiau tranzacţii de succes

în timp ce alţii pur şi simplu socializau :)

Din avion, s-ar zice că lumea se distra, ce să mai!

Bineînţeles că nici un LAN Party nu ar fi un LAN Party adevărat fără pizza şi spectatori.

Una din surprizele legate de eveniment, au fost vizitele „la nivel înalt” de la început, când, pe lângă dl. decan al Fac. de Automatică şi Calculatoare (despre care eu unul mă aşteptam să vină într-o mică „inspecţie” :D), ne-a onorat cu prezenta şi dna. Rector.

Ah, şi cine zicea că pinguinii nu ştiu să se joace? :P

În încheiere, dacă este să îi credem pe băieţii (şi fetele) din SRAIT, vom mai avea parte de un asemenea LAN Party (de fapt chiar de unul mai mare :D) pe undeva peste două săptămâni, de dată asta în holul AN. Care face echipă cu dna. Rector la Starcraft? :D

PS: Ca deobicei, click pe poze pentru format mai mare şi informaţii EXIF!

Reţelistice

Din când în când mă mai apucă şi încep să mă joc cu d'alde traceroute.
Nu mic mi-a fost şocul când am aflat că la şcoală ne-au minţit. POŢI avea adrese 10.0.0.* în Internet. După cum se poate observa:

În plus, se pare că, cel puţin din perspectiva OpenDNS, mapările IP - Nume de domeniu respectă nişte reguli doar de ei ştiute (vezi ro-bu1-ra1-duras.ro ):

Asta, sau tracert ştie ceva ce eu nu ştiu :D

De ce nu-mi place IM

Dacă ne luăm după stiva OSI (şi cred că şi TCP/IP mi-ar da dreptate), aplicaţiile de Instant Messaging se situează pe nivelul Aplicaţie, deci peste nivelul Sesiune (în modelul OSI). Problema e următoarea: dacă în cazul aplicaţiei o sesiune există, e (oarecum) permanentă şi se încheie la un moment bine precizat, interacţiunile inter-umane prin intermediul IM par din ce în ce mai mult a comunicaţie bazată pe datagrame: deschizi o fereastră de IM, spui ce ai de spus după care o închizi şi, cel mai probabil uiţi de ea şi „ieşi” fără să mai priveşti înapoi, fără să „dai bună-ziua” sau să închei „sesiunea” pe care ai deschis-o cu persoana de la celălalt capăt al „firului”.
Lucrul ăsta mă deranja de ceva vreme şi încercam pe cât posibil să nu-l fac şi eu la rândul meu. Încercam să încep cu un „Salut” (chiar dacă era a doua replică din conversaţie :D ) şi să termin cu orice fel de salut de încheiere când mă retrăgeam sau îmi dădeam seama că am terminat discuţia „în sesiunea curentă”. Faptul că facilitatea asta de a transmite informaţie omoară destul de mult din ceea ce înseamnă (sau înţeleg eu că înseamnă comunicare) mi-a apărut cu atât mai evident când, trebăluind prin nişte documente, a răsărit din neant o invitaţie la photo-sharing. Fără introducere, fără justificare, fără nimic. Un moment am crezut că a fost un click greşit. Nu judec aici nici fapta şi cu atât mai puţin persoana. Ci „sindromul” a cărui manifestare e povestirea de mai devreme. Episodul s-a încheiat mai puţin brusc decât a început, ba chiar aş putea spune că a fost o oarecare excepţie de la regulă. O excepţie care însă a dus la reflecţie :).
Nu vreau să par lupul moralizator în toată povestea sau să par că vreau să schimb lumea. Îmi dau seama că nu pot face asta. Nu pot însă să nu constat că din ce în ce mai mult C-ul din IT&C înseamnă altceva decât ar trebui, că prea des rămânem mai uşor şi mai repede cu imaginea pe care şi-o construieşte celălalt în faţa ecranului şi ne vine apoi greu să discutăm cu el în „real-life”, că cei 7 ani de acasă (fără vreo intenţie de jignire) ajung greu în spaţiul online, că vorbim mai mult dar comunicăm mai puţin.

Why? Because!

De pe Y!M adunate :))

„Ce ar trebui să învăţăm la facultate?”

Un articol bine punctat de Lucian.

Problema cea mare cu modul în care se „subţiază” materia pentru a intra în pantofii de cleştar ai procesului de la Bologna e că urmările apar destul de târziu. Deşi poate unii studenţi au început deja să îi vadă şi problemele mai puţin evidente (nu cele gen Electrotehnici şi Electronice făcute 2 in 1, Matematici condensate, ş.a.m.d.) mi-e tare frică de faptul că urmările se vor vedea abia la un an-doi după ce primii absolvenţi după Bologna vor intra serios în munci. [De exemplu ce mă doare pe mine foarte tare este faptul ca la A&C nu se mai predă în mod oficial la nici un curs C++ - din cauză că numărul de ore al cursului de programare a scăzut de la 3h/curs la 2h/curs, dar şi din alte motive meschine.]

[Warning: Tech content] Din greşeală în greşeală spre victoria finală

Întrucât de câteva zile încoace (de sâmbătă în speţă) Windows-ul se comportă cam haotic, şi numai chef (şi timp) de curăţat şi reinstalat nu am acum, m-am decis să încerc să fac să meargă configuraţia dual-monitor şi pe Linux (sunt proaspătul posesor al unui Samsung SyncMaster 940NW de care sunt destul de foarte mulţumit până acum - mai ales că ăsta nu mai are pixeli morţi/aprinşi). Ultima dată când am încercat o astfel de acrobaţie la modul mai serios a fost chiar când mi-am luat laptopul. La momentul respectiv singurul lucru pe care am reuşti să îl fac a fost să îmi buşesc fişierul de configurare al Xului de aşa manieră încât nu mai puteam să citesc nimic nici pe monitorul de la laptop şi nici pe cel extern. Noroc că sculele de configurare fac şi backup la fişiere că măria mea a uitat acest aspect esenţial :D.

De dată asta am investit un pic mai mult timp, ceva mai multă documentare, mi-am făcut backup la fişiere şi cu MULT noroc am reuşit să îl fac să meargă. Deşi nu e chiar soluţia optimă (din câte îmi dau eu seama e ceva bazat pe Xinerama), întrucât nu pot muta sau partaja ferestre de pe un desktop pe altul, măcar acum totul arată bine şi curat, în rezoluţie nativă, cu setări independente şi un cursor care arată normal orice i-aş face (una din bubele celorlalte soluţii prin care am trecut era că pe monitorul secundar cursorul era o masă amorfă de pixeli dezorganizaţi).

To cut a long story short, here's what you need:

• un laptop Dell Inspiron 1501. În cazul meu, modelul cu AMD TurionX2 TL-56, 2GiB RAM, ATi X1150
• un Kubuntu 7.10 instalat şi cu update-urile la zi. S-ar putea să meargă şi cu [X]Ubuntu, dar n-am încercat
• una bucată drivere de la ATi. Eu am luat versiunea pentru chipuri onboard/integrate pentru că mi se pare că cel puţin pe modelul ăsta de laptop, aia e :)
• Pepsi, cola sau cafea, asezonată cu timp şi noroc, după gust

În încercarea de a face o configuraţie dual-monitor utilizabilă, am trecut prin mai multe etape: folosirea utilitarului grafic din KDE (care însă nu ştia mai mult de 640x480 când îi ziceam că vreau 2 monitoare), folosirea fglrxcontrol - which sucked big time, folosirea amdcccle - care suge mai puţin decât fglrxcontrol, da' tot suge şi folosirea sfaturilor de pe forumul Ubuntu.

Care a fost configuraţia şi etapele care au dat rezultate la mine:

1. După ce am instalat şi dezinstalat de câteva ori driverele binare ATi din repository, am cedat nervos şi le-am aruncat la canal
2. Urmând acest tutorial am instalat ultimele drivere binare de la ATi (vezi link mai sus).
3. Întrucât versiunea cu generarea pachetelor nu părea să instaleze corect suportul de OpenGL, am mers pe instalare folosind installerul lor binar
4. Pentru că nici ăsta nu mergea, am decis să dezinstalez driverele ATi, să revin la cele open-source şi să renunţ pentru moment la idee
5. Am constat că NU am cum să dezinstalez driverul proprietar de la ATi
6. Am renunţat şi la acest aspect şi am revenit la fişierul de configurare „original” (nu chiar original-original, mai avea nişte tweakuri, dar nimic major... or so it seemed)
7. După Ctrl+Alt+Backspace am constatat că am Xinerama în rezoluţii native.

Fişierul meu de configurare poate fi găsit aici. (de dată asta toate înjurăturile se duc către Blogspot care nu permite introducerea umana a nici un fel de cod. Sau nu suficient de uşor...)

Ce mă miră foarte tare este că acum amdcccle (ATi Catalyst Control Center) vede corect monitoarele şi modul în care ele sunt conectate (Dual-head, that is), deşi acest mod nu mi-a fost nici un moment accesibil...

În speranţa că acest post va fi util cuiva, vă urez tuturor „Baftă în sesiune!” :)

LE: La o privire mai atentă se pare că totuşi fişierul de configurare nu era chiar cel curat. Înseamnă că mi-am făcut praf şi-arşice backup-urile alea :)).

How could you not love snowboard - The teaser

As the title says, how could you not love snowboard? Mai multe detalii şi poze, după ce dau gata tema la SSC .

C0FFEE break

M-am cocoţat pe birou ca să mă conving că totuşi ninge. Mi-am lipit nasul de geam să admir căderea fulgilor în lumina becurilor din curtea vecină, a becului ăla care se bălăngăne „la garaj”. Nu-mi vine să cred şi totuşi parcă n-aş ieşi afară în frig să mă conving ca e aievea. Mi-aş dori să pot să fac o poză, să păstrez imaginea asta muuuultă vreme, dar de aici, de la fereastra mea, peisajul e oricum dezolant. Şi oricum, s-a schimbat atât de puţin în 20 de ani că l-am învăţat pe de rost.

Îmi spun ca ar fi o chestie interesantă să ies să mă plimb prin zăpadă, acum, la ora două-şi-ceva-noaptea. Imediat însă îmi spun că i-aş deranja pe ai mei şi că oricum nu ar avea nici un haz să las camera acasă, da' la cum ninge... [Nu mai bine mai aşteptam eu un pic şi îmi luam un E-3? :D ] Aşa că stau în continuare cocoţat pe birou, cu spatele lipit de geam şi cu laptopul în poală şi povestesc cui e dispus să citească, ce frumos ninge aici :)).

But then again, the coffee break is over!

PS: De fapt ăsta trebuia să fie un post aşa cald şi siropos ca o clătită cu dulceaţă de vişine, asezonat cu o poză de National Geographic şi cu multe chestii despre cum mi-aş dori eu să fie alte chestii. Da' nu e...