In between hugs

sau ce am făcut cât timp nu ne îmbrățișam în fața camerei :)

nu știu cum o să arate rezultatul final/oficial al ideii lui Alex. știu doar că, pentru câteva ore, sâmbătă, am râs, am glumit, am îmbrățișat și i-am admirat pe alții cum se lasă pictați.

și mai știu că, o dată plecat, m-a cuprins un sentiment crâncen de gol, și-o părere de rău. părerea de rău pe care o ai când te trezești și-ți dai seama de lipsa de finalitate și de perspectivă a lucrurilor.

vă las cu 3 poze și eventual, câteva gânduri

Constatarea zilei

Mi-aș fi dorit să povestesc pe larg despre excursia în Athos. Din păcate, după doar o jumătate de zi în țară, lângă calculator, nu mă mai simt în stare să scriu despre asta. Am ajuns însă să meditez pe facebook despre emigrare și patriotism...

Văzând câtă lume se laudă pe fb/twitter că emigrează din cauză că a ieșit cine o ieși, mi-am dat seama de o definiție simplă pentru patriotism: să vrei să stai în țară și să schimbi ceva chiar dacă treaba se împute. Dar într-adevăr, dacă fiecare se gândește doar și mai întâi cum să-i fie lui bine indiferent de oricare din jur, atunci da, ne merităm orice soartă :|

poze bune

din punctul meu de vedere, o fotografie bună e acea fotografie în care rezultatul final arată așa cum ți-ai imaginat tu - fotograful - cadrul, înainte de a apăsa pe declanșator. și-n mod uluitor - prin coincidențe sau nu, punctul ăsta de vedere mi-a fost confirmat.
în condițiile astea, care e soluția, care e calea de urmat când ajungi să declanșezi de plictiseală, sau doar pentru că-ți place «țiu-clanț»-ul^[1], «clonț»-ul^[2] sau «șlanc-clâc»-ul^[3] pe care-l face shutter-ul camerei tale?

____
^[1] Canon
^[2] Olympus
^[3] Nikon

Avem o responsabilitate. Ce facem cu ea?

Stând astăzi cu gândurile aiurea şi rememorând diverse episoade recente, mi-a sărit un ochi un fapt pe care până acum l-am tot trecut cu vederea.De foarte multe ori, în contexte foarte diferite - de la adoptări de legi până la decizii personale sau profesionale - sintagma „îţi asumi răspunderea” este folosită pe un aproape de ameninţare.
Parlamentul (sau Guvernul, whatever) a trecut o lege controversată, trebuie să-şi asume răspunderea pentru ea. X a luat o decizie atipică sau pur şi simplu una care nu corespunde cu vederile superiorului direct, aşa că replica este - „bine, dar îţi asumi răspunderea” (pentru ca respectivul superior să nu fie acuzat că este prea dur sau că omoară iniţiativa proprie).
Ce nu înţeleg eu în nici una din situaţiile astea e următorul lucru: faptul că ne asumăm răspunderea pentru faptele şi acţiunile noastre n-ar trebui să fie implicit în relaţiile cu cei din jur? Sau termenul de adult responsabil e doar ceva care sună bine şi pentru a ne asuma cu adevărat responsabilitatea trebuie să vină cineva din afară şi să ne spună pe un ton cavernos (că decizia sau acţiunile noastre sunt atât de nasoale) că trebuie să ne asumăm răspunderea?

Încurajaţi să copiem?

via «De ce urăsc Poli»:
«Va rog sa completati urmatorul formular si sa-l transmiteti mai departe. Mai multe pareri conteaza intotdeauna.»

Retoric

Sunt tare curios cum îţi aperi imaginea de profesor titular de curs la o facultate de prestigiu din Bucureşti în momentul în care te prezinţi pe forumul oficial al materiei pe care o predai cu un astfel de avatar...

Retoric

E grav dacă-mi place mai mult să scriu comentarii în cod (JavaDoc, NDoc, Oxygen, orice) decât să scriu codul propriu-zis?