miercuri, 1 octombrie 2008

Avem o responsabilitate. Ce facem cu ea?

Stând astăzi cu gândurile aiurea şi rememorând diverse episoade recente, mi-a sărit un ochi un fapt pe care până acum l-am tot trecut cu vederea.De foarte multe ori, în contexte foarte diferite - de la adoptări de legi până la decizii personale sau profesionale - sintagma „îţi asumi răspunderea” este folosită pe un aproape de ameninţare.
Parlamentul (sau Guvernul, whatever) a trecut o lege controversată, trebuie să-şi asume răspunderea pentru ea. X a luat o decizie atipică sau pur şi simplu una care nu corespunde cu vederile superiorului direct, aşa că replica este - „bine, dar îţi asumi răspunderea” (pentru ca respectivul superior să nu fie acuzat că este prea dur sau că omoară iniţiativa proprie).
Ce nu înţeleg eu în nici una din situaţiile astea e următorul lucru: faptul că ne asumăm răspunderea pentru faptele şi acţiunile noastre n-ar trebui să fie implicit în relaţiile cu cei din jur? Sau termenul de adult responsabil e doar ceva care sună bine şi pentru a ne asuma cu adevărat responsabilitatea trebuie să vină cineva din afară şi să ne spună pe un ton cavernos (că decizia sau acţiunile noastre sunt atât de nasoale) că trebuie să ne asumăm răspunderea?

Niciun comentariu: