Social sau informațional?

Întrerup seria posturilor călătoare pentru o idee care m-a pocnit azi în timp ce ieșeam de sub un duș fierbinte și reconfortant.
Ideea s-a cristalizat în jurul a două „artefacte” umoristice: primul din ele, o mini-caricatură dintr-o stație de metrou din Lausanne pe tema controversei iscate de posibilitatea introducerii actelor de identitate biometrice. Protagonistul caricaturii, spunea un lucru foarte adevărat: „Vous voulez tout savoir sur moi? Alors allez sur ma page de Facebook”[1]. Al doilea, un banc care a circulat pe net în multe feluri, despre blogger-ul care merge la spovedanie[2].
Dar dincolo de hazul (de necaz sau nu) al celor două situații e o realitate care mie îmi este destul de inconfortabilă. Aceea că în frenezia de a publica informații despre viața noastră pe tot felul de rețele „sociale”, respectiv de a aduna detalii despre viața celorlalți, se pierde esențialul: interacțiunea cu ceilalți, pentru acest schimb de informații. Pentru că, din punctul meu de vedere, până la urmă nu doar informațiile efective contează în contextul ăsta, ci experiența comunicării directe, experiența „socializării”. Care dispare în condițiile astea, sau se reduce la replici de tipul „Ah, ce mai faci am văzut că ai mai umblat pe nu știu unde” / „Dude, ești OK, că ai scris X și Y pe blog”. Și atunci nu-i OK. Sau cel puțin eu unul nu mă simt deloc OK...

Până la urmă cum e? Sunt singurul care vede așa lucrurile?

____
[1] „Vreți să știți totul despre mine? Mergeți pe pagina mea de Facebook”
[2] Blogger-ul la spovedanie: „Părinte, am păcătuit”. Preotul: „Știu, ți-am citit blogul”.

L'inconnue

A une charmante inconnue etudiante a l'EPFL ;-)

 

 

Swiss diaries - la final

Am promis că o să încerc să țin o cronică relativ liniară și zilnică a călătoriei. Din păcate, nu mi-a trecut prin cap că ștecherele Schuko nu sunt tocmai compatibile cu prizele din Elveția/Franța. Astfel că am rămas repejor fără laptop. O să revin cât de curând cu povești și cu pozele promise :)

Swiss diaries - Day 1

The not so Swiss morning

Am făcut ce-am făcut și-am prins toate mijloacele de transport (cel puțin până acum, sper să nu continui și la trenul Geneva - Lausanne) pe ultima sută de metri. Dacă trenul spre Otopeni l-am luat cu ~7 minute înainte de a pleca, în ceea ce privește avionul lucrurile au fost un pic mai extreme (adică era să-l pierd :D). Cum am reușit performanța asta? Pai de ultima oară când am zburat (acum 3 ani, spre Redmond), am uitat că procesul de până la îmbarcare durează ceva mai mult, așa că m-am îndreptat spre Gate 5 (de unde pleca zborul meu) abia când s-a afișat pe panouri că începe îmbarcarea. Iar dacă pentru celelalte zboruri timpul între începerea îmbarcării și plecare era de măcar 35-40 de minute, în cazul meu au fost doar 20 de minute. Așa se face că am urcat în avion cu 5 minute înainte de ora declarată de plecare, după ce în prealabil am și fost „dat prin stație”. Acum când mă uit în urmă mi se pare fun și un pic „Home alone”-ish, dar atunci am tremurat un pic :)).

În altă ordine de idei Iepure este bine și-și continuă ședințele foto itinerante ;-).

Swiss after-noon

Iată-mă la căldurică, într-un laborator din EPFL fără conexiune la internet acum cu conexiune la Internet, după o masă copioasă la un restaurant tailandez și un drum dus întors pe bicicletă prin aerul proaspăt al serii de după ploaie.

M-am bucurat ca un copil mic când m-am văzut deasupra Elveției, când am admirat căsuțele miniaturale de la înălțimea la care eram când am trecut ca-n filme sau ca-n desenele animate prin stratul gros de nori care s-a scuturat binișor de ploaie.

Și trebuie să recunosc, că până acum e un loc absolut superb. Are ceva magic, ceva de poveste, poate și unde rezonează cu multe amintiri și vise de-ale mele destul de vechi. După cum îi spuneam lui Ștefan, ăsta e locul ideal unde să te retragi când ești bătrân și ai o grămadă de bani :)

Tonight's plans

O dată ce terminăm de reparat niște servere pe aici prin „data center-ul” de la EPFL (any LVM gurus around? :D), putem să o declarăm o zi încheiată și să ne ducem acasă să facem planuri pentru Paris și un somn pe care eu unul abia-l aștept.

PS: Dacă mă întorc flămând și fără bani este pentru că mi-am dat toți banii pe benzi desenate (am văzut la un magazin Spirou, Le Petit Spirou, Yoko Tsuno și multe, multe altele :D )

PPS: Poze poate mai târziu pe seară, cel mai probabil avându-l ca protagonist pe Iepure ;-)

PPPS: O să mai urmeze astfel de însemnări pe care chiar dacă nu le voi publica „în timp real” vor fi consemnate cât mai aproape de momentul întâmplării.