Un puzzle colorat, un fel de caleidoscop cu piese pătrate, animate, fiecare vie în felul ei. Şi, într-un fel aparte, fiecare legată de cealaltă. Cioburi de viaţă, scânteieri ale unor poveşti de dragoste, toate împletite cu măiestrie.
Tocmai am terminat de văzut „Paris je t'aime”. Un film care nu se încadrează într-o categorie precisă. E mai degrabă o colecţie de „Petites romances de quartiers”, fiecare o poveste în sine. Poveşti care te fac să visezi, te pun pe gânduri sau care te fac să le cauţi finalul. Poveşti care mi-au făcut poftă de RFi, de o excursie cu trenul prin Europa, de Houat şi Hoedic şi care mi-au adus aminte de Paris (evident, nu?).
Şi într-un mod aparte, mi-a adus aminte şi de nopţile hălăduite prin Bucureşti, de ceea ce poate că a mai rămas întreg din sufletul Micului Paris.
:)
PS:
Tocmai am terminat de văzut „Paris je t'aime”. Un film care nu se încadrează într-o categorie precisă. E mai degrabă o colecţie de „Petites romances de quartiers”, fiecare o poveste în sine. Poveşti care te fac să visezi, te pun pe gânduri sau care te fac să le cauţi finalul. Poveşti care mi-au făcut poftă de RFi, de o excursie cu trenul prin Europa, de Houat şi Hoedic şi care mi-au adus aminte de Paris (evident, nu?).
Şi într-un mod aparte, mi-a adus aminte şi de nopţile hălăduite prin Bucureşti, de ceea ce poate că a mai rămas întreg din sufletul Micului Paris.
:)
PS:
Un comentariu:
pare dragutz, am sa-l vad si eu :)
Trimiteți un comentariu