Patterns & cycles

Tind să încerc să găsesc tipare în cei din jurul meu şi în interacţiunile mele cu ei. De fapt, tind să caut şi, căutând, să găsesc tipare. În oamenii cu care mă ştiu de ani buni, în oameni pe care i-am întâlnit cu ceva vreme în urmă, în oameni pe care abia i-am cunoscut şi de care nu mă leagă (încă) prea multe.
În ei caut tipare şi în mine cicluri. Cicluri care îmi dau o oarecare siguranţă. Că după mai puţin bine o să fie iar mai bine. În momentul ăsta însă nu reuşesc să-mi mai dau seama dacă e totul în imaginaţia mea, sau unele lucruri chiar se repetă, sau pur şi simplu îi „decorez” pe cei din jur cu atribute potrivite contextului actual [1].
Tot am impresia că trebuie să jonglez cu oameni, cu relaţii, în contexte cât mai izolate unele de altele. Trebuie să am alte măşti şi alte permisiuni funcţie de grupurile în care mă învârt, funcţie de oamenii cu care interacţionez. Şi schimbând atât de multe contexte, încep să mă întreb cum şi care sunt de fapt.
Aştept să se încheie ciclul ăsta, sperând că 4-5 ani sunt o bază de inducţie suficient de mare. Încep să am dubii. Problema însă aduce a relativitate. Prin simplul fapt că aştept să se încheiei ciclul , îi împiedic încheierea. Ca atunci când simpla măsurare perturbă măsurandul. Nu mai ştiu cum se cheamă principiul. Parcă al incertitudinii. (daţi cu pietre dacă mănânc ciuperci :) )

Lucrurile bune se întâmplă când nu te-aştepţi. Şi-atunci eu ce tot aştept? :D
____
[1] „atribute”, „decorare” mai mult în sensul din Java/C# decât în cel clasic.