miChou @ Adobe

După trainingul de QA de la începutul lunii iulie și după prima lună de stagiu, mi-am tot propus să scriu despre cum a fost (era) la Adobe, altfel decât din vizite. Evident că nu m-am învrednicit să fac lucrul ăsta, mereu găsind ceva mai bun sau mai interesant de făcut.
Acum profit de lansarea edu.myadobe.ro (și de faptul că articolul meu despre experiența de internship a trecut de „sfatul bătrânilor” ) ca să îi fac un pic de reclamă. Nu o să îl reproduc pe tot aici, prefer să dau link la postul original de pe myadobe.ro . Cine știe, poate mai găsiți lucruri interesante pe acolo :)

[...] Cu ce-am rămas după astea 2 luni? Cu experienţa de muncă într-o multinaţională aparte, cu multe lecţii învăţate, cu o privire la ce se mai poate face în IT - în afară de programare, cu mulţumirea de-a fi fost parte într-o echipă care a făcut ceva cu adevărat fain şi cu - aş îndrăzni să afirm - nişte noi prieteni. Ah, şi să nu uităm, cu o afinitate pentru ceaiul de vanilie şi bomboanele de ciocolată :) .

Enjoy!

PS: E un typo în titlu, ar trebui să fie QE@708778 QE@708787 (nu QE@707878 cum e acum :D )

Noapte albă - Zilele Bucureștiului.

Am reușit într-un mare final să fac un pic de ordine în pozele pe care le-am făcut sâmbătă cu ocazia Zilelor Bucureștiului.
Vă las în compania imaginilor (pentru versiuni mai mari, click pe imagini - link la pagina corespunzătoare de Flickr):

Deși destul de greu, publicul s-a dezmorțit totuși, la insistențele cântărețului :).

Unul din momentele interesant/amuzante ale serii a fost interpretarea în duet cu o tânără din public a piesei „When you're gone”.

Chitaristul formației a făcut spectacol alături de Bryan.

Cu greu, am remarcat și o parte din ceilalți membrii ai trupei.

Până la urmă am avut parte și de un bis.

După concert a urmat un spectacol destul de impresionant cu apă, foc, lasere și artificii. Deși tot montajul de lasere a fost remarcabil, parcă deschiderea - cu un glob pământesc, Europa, România, București și „schițele” Teatrului Național, Palatului Parlamenturlui și Arcului de Triumf - a fost cea mai spectaculoasă.

Spectacolul a fost punctat cu focuri de artificii și izbucniri de flăcări care au mai încălzit un pic atmosfera :).

A urmat apoi un spectacol separat de artificii, cu „punctul de lansare” în Piața Constituției.

I'm in love :D

Lensbaby a anunțat înlocuirea vechii linii de produse (LensBaby v1, LensBaby v2, LensBaby 3G) cu o nouă linie de produse. În principiu, sunt păstrate LensBaby v2 și LensBaby 3G, redenumite în Muse și, respectiv, Control Freak. Noutatea apare „în persoana” Composer - un obiectiv cu focus selectiv la care însă focalizarea nu se mai face prin compresia/decompresia corpului obiectivului ci prin intermediul unui inel de focalizare redesenat. În plus, o dată setată o poziție obiectivul își păstrează orientarea.
O altă noutate în noua linie este faptul că o parte din optica din obiectiv se poate schimba, cumpărătorii putând opta între oricare din cele 4 variante.

În condițiile astea mă gândesc că poate e mai bine că nu m-am grăbit să-mi iau un LensBaby deși de multă vreme jinduiam după așa ceva :)

Octombrie prematur

Resimt toamna asta mai intens ca în alți ani. De parcă toate toamnele din anii trecuți, toate începuturile de școală și toate diminețile reci și umede, toate zilele cu cer gri și toți norii îmbibați cu răcoare s-ar fi strâns și ar fi adus cu ei amintirile multor toamne trecute.
M-am făcut covrig sub fereastra prin care adie mirosul de frunze galbene iar gândurile mi-s pe aiurea, pe coclauri de munți cu fum și amintiri portocalii, pe sub umbrele pe străzi plouate, fermecate de jocul unor actori deosebiți. Și brusc, mi se face dor de zile luminoase de noiembrie, de dimineți de octombrie trezite de soare, de sunetul ploii pe acoperișul casei de la țară, de gustul strugurilor spălați de apa căzută din cer.
...

Deja toamnă

Sunt zile care pot să înceapă superb, să se continue nemaipomenit și, cu toate astea, la finalul lor, dintr-un nimic, sau poate din ceva să te simți de parcă nimic din lucrurile minunate din acea zi nu s-a-ntamplat. Sau, chiar mai grav ca multe din lucrurile pe care până atunci le considerai minunate să ți se pară plate, anoste sau chiar ridicole.
Sunt momente când îți aduci aminte de promisiunile pe care le-ai făcut și de oamenii cărora le-ai făcut acele promisiuni. Sau față de care ți-ai făcut promisiuni ție însuți. Și realizezi că toate scuzele cu lipsa timpului sau orice altceva n-au fost decât atât: scuze. Și-ți promiți să-ți îndrepți greșeala deși știi că data viitoare îți vei găsi și mai multe scuze.
Și la final de zi, când încă perna n-a luat conturul feței tale, îți dorești ca până mâine să uiți toate astea, sau măcar să le îmbraci în umbra unui vis.

Despre toamnele de altă dată poate într-un post viitor. Cu mai multă lumină de septembrie, cu răcoare și cu suflet ușor.