De ce?

Acum 26 de luni, Andrei mă întreba „De ce?”

I-am răspuns. Un pic mândru, un pic naiv dar mai ales, auto-suficient. Între timp mi-am mai pus și eu întrebările astea, de mai multe ori. Privind la alții, sau privind la mine [...] a pendula între exercițiu și poveste, între plăcut ochiului și dincolo de forme și culori, între premeditare și întâmplare [...] dar cu toate astea, scopul, sau mijlocul încă îmi scapă. Și totuși continui să o fac, chiar dacă efectul pentru mine, pentru miChou cel dinăuntru, a început să nu se mai simtă și să fie înlocuit de adăugirile la imaginea lui miChou cel din afară.

I'm just a silly man...

...who needs a shave and wears a fur coat.
Ăsta e leit-motivul animației „The bear that wasn't”. Leitmotivul și fraza care m-a făcut, la minutul 7 să cred (deși mai văzusem cu ceva timp în urmă filmulețul) că are final nefericit.
Deși e desenat simplist, mi se pare că spune o poveste complicată și nefericită (în ciuda happy-end-ului) despre identitate, despre a fi ceea ce ne spun alții să fim, despre părăsirea și regăsirea firii noastre. E o poveste care cel puțin pe mine m-a pus pe gânduri și m-a făcut să mă întreb de câte ori n-am acceptat resemnat că I'm just a silly man who needs a shave and wears a fur coat.

Vă las, deci, cu „Ursul care nu era urs deloc”

Deci wow

Mă uitam pe F64 după niște chestiuțe pe care să le folosesc cu blițul de care ziceam mai devreme. Nu mică mi-a fost mirarea când, uitându-mă la total (e mai simplu să dai Adaugă în coș decât să faci totaluri de mână) am remarcat și partea de bonus de mai jos. O microfibră sau un trepied de 10lei nu e foarte mult la o comandă de 200, dar după cum zicea cineva, „gestul contează” :)

Let there be strobes!...

...sau altfel spus, mi-a venit blitz-ul pe care cei de la Olympus îl dau pentru cumpărarea unui E-30 până în 30 ianuarie 2010 (sau la alegere un grip - vezi aici) - thanks F64 pentru promoție :D.
Abia aștept să-mi fac un weekend mai liber un pic și să mă apuc să mă joc :)

La mulți ani!

Marșul Colindătorilor

După mulți ani (să tot fie vreo 5? 6?) în care m-am mințit spunându-mi că am lucruri mai importante de făcut, anul ăsta am reușit să ajung din nou la Marșul Colindătorilor. Anul ăsta a fost totuși un pic mai trist. Mai trist, pentru că marșul nu a mai urmat traseul obișnuit, de la Piața Romană la Piața Universității, ci a urmat ruta Facultate de Drept - Piața Revoluției (Biserica Krețulescu), iar asta din cauză că anul acest municipalitatea nu și-a dat acordul pentru marș, interzicând orice manifestare publică de comemorare în Piața Universității. A fost mai trist ca ultimul Marș al Colindătorilor din amintirea mea pentru că dacă atunci, prin zăpadă și lapoviță, cântam colinde apărând o lumânare împreună cu frații mei, anul ăsta m-am simțit groaznic de singur. Pentru că atunci, simțeam un duh, o implicare și o dăruire pe care anul ăsta n-am mai simțit-o, poate și din cauza mea. Totuși bucuria de-a ține o lumânare aprinsă, de-a cânta colinde și de-a spune o rugăciune pentru cei care acum 20 de ani au murit pentru noi, pentru adevăr și pentru credință a fost mai puternică decât dezamăgirea nostalgiei. Iar bucuria asta-mi dă speranța și dorința de-a mai ajunge și la anul, când poate alte stăpâniri vor permite o slujbă de pomenire cum se cuvine celor care au murit strigând „Vom muri și vom fi vii!”

(Organizat an de an, de mai bine de 10 ani de către ASCOR (Asociația Studenților Creștin Ortodocși din România), Marșul Colindătorilor începea în mod tradițional de la Piața Romană și se încheia cu un parastas dedicat celor căzuți în revoluția din '89, la crucile de la Universitate, la kilometrul zero.)

Colind

de Vasile Voiculescu

În coliba 'ntunecoasă
Din carne și os lucrată
A intrat Hristos deodată
Nu făclie ce se stinge,
Nu icoană ce se frânge,
Ci El Însuși, trup și sânge
Preschimbat pentru faptură
Într-o scumpă picatură,
Dulcea Cuminecătură.
Coliba cum L-a primit
S-a facut cer strălucit
Cu bolta de mărgărit
Și pe ea soare și stele
Cu luceferi printre ele.
În mijloc tron luminos
Și pe el Domnul Hristos
Care mult se bucura
Duhul Sfânt Se-alătura
Și acolo rămânea
Și acum și pururea.

Și noi Doamne ne-am sculat
Colibele am curățat
Uși, ferestre, toate-s noi.
Doamne, intră și la noi!
Trup tu dormi, Domnul te paște!
Suflete, scoli și cunoaște
Luminos Prunc că Se naște
În peștera inimii, în palatul Treimii.
Dară Pruncul cine mi-I?
Mi-e Hristosul Dumnezeu
Coborât în pieptul meu.
Maica Sfântă-n brațe-L ține,
Duhul Sfânt cu drag L-alină,
Îngeri cu raze se-nchină.
Nu dorm, trupul meu îmi spune
Ci-ncleștat de grea minune
Stau în mută rugaciune
Să mai mișc nu se cuvine,
Căci cu harul care vine,
Raiul tot se afla-n mine.