Post-session notes

Pe-un viscol la care nici n-ai fi visat acum 3 zile, la ora 21:00 am încheiat cea de-a şaptea mea sesiune. Una din cele mai bune, nu neapărat prin prisma rezultatelor, ci a impresiei generale pe care mi-a lăsat-o (dacă lăsam la o parte episodul jalnic de la BD de care prefer să nu-mi mai amintesc). Şi s-a încheiat într-un mod foarte bun, cu unul din cele mai faine examene pe care le-am dat în muuuultă vreme, cel de Sisteme de Operare.

Examenul ăsta nu a făcut decât să confirme imaginea pe care mi-o făcusem din timpul semestrului. Un examen dat în mod responsabil şi profesionist, care a vizat înţelegerea riguroasă a unor concepte şi mai puţin reţinerea mai mult sau mai puţin utilă a unor noţiuni. Un examen din care am ieşit cu zâmbetul pe buze chiar dacă tocmai aflasem că prăpădisem vreo 3 subiecte (s-au dovedit a fi 4 până la urmă). Un examen din puţinele în care am fost bucuros să-mi folosesc neuronii şi pentru altceva decât mutat date de colo-colo între sinapse :D

Cireaşa de pe tort însă, şi care într-un fel m-a determinat să scriu rândurile astea acum a fost partea de anunţare şi discutare a notelor. Sincer să fiu nu credeam că voi avea ocazia să întâlnesc vreodată un profesor atât de deschis, atât de dornic să facă lucrurile mai bine şi căruia să îi pese atât de mult de rezultatele obţinute de studenţii săi. A fost pentru prima oară când am văzut pe faţa[1] unui profesor o reală dezamăgire din cauza notelor mici obţinute la examen şi dorinţa de-a face lucrurile mai bine. Toate plus discutarea şi punctarea foarte faină a problemelor de la examen m-a făcut să-mi pese mai puţin că am luat doar 6, că afară viscoleşte şi că unii vroiau probabil mai mult de la mine [2].
Oameni ca Tavi şi ca Răzvan mă fac să fiu mai mult decât mulţumit de alegerea pe care am făcut-o venind aici şi mai ales mă determină să fiu ferm convins că lucrurile se pot schimba în bine, chiar şi în Poli.
______
[1] am rămas cu atât mai impresionat de tonul pe care, când, luându-mi „La revedere” la final de la el, a spus „da, o să văd cum fac şi cu cursul şi cu slideurile şi o să iasă bine la anul”. Mi s-a părut o promisiune făcută sieşi dar şi studenţilor lui.
[2] tot aşa, pentru prima dată m-am simţit prost faţă de un profesor că am făcut varză un examen. Îmi permit să spun „pentru prima oară” pentru că nu a fost acel „aoleu, ce muci am făcut în lucrare, o să-şi schimbe ăsta părerea despre mine” din liceu sau de la unele materii din facultate. N-a fost o reacţie dictată de „interes” ci pur şi simplu m-am simţit prost pentru că am văzut şi simţit că omul ăla se aştepta la mai mult de la noi (nu-mi fac iluzia că eu eram cu ceva mai special ca să vrea în mod special de la mine rezultate strălucitoare), iar eu l-am dezamăgit, într-un fel. Îmi pare rău.