Aura-At-Adobe

Motto: Banii se duc oricum, oportunități noi vin mereu,
oamenii rămân... sau cel puțin așa ar trebui

Azi a fost farewell surprise party pentru Aura. Pentru mine Aura este și o să rămână unul din oamenii sinonimi cu Adobe[1], sau cel puțin cu ce însemna (și înseamnă Adobe) pentru mine. Oamenii ăia faini despre care întotdeauna mă simțeam bine să vorbesc când le povesteam celor din jur cât de super marfă e la Adobe. Și astăzi mi s-a dovedit că nu m-am înșelat, că oamenii ăia chiar sunt acolo și chiar sunt faini. Nu pot decât să sper că Aura s-a simțit bine, pentru că cel puțin pentru mine chiar a fost foarte fain, deși cu o urmă de regret (cine o să mai facă mișto de noi la cafeaua de la ora 9? :D ).
A fost ceva mai puțină lume decât în albumul făcut cadou, dar am simțit că toți au fost acolo pentru ceva mai mult decât berea/RedBull/Jack și chips-urile de pe masă.

Mi-ar plăcea să scriu în mai multe cuvinte și mai bune toate pe care le-aș avea de spus, dar din păcate nu-mi prea mai găsesesc cuvintele și locurile lor. Oricum, cei care trebuie să știe, știu :)

____
[1] pronunțat 'ă-do-bi' sau 'a-do-be', dar niciodată 'a-dob'

Cu traista-n cui

Cam de când am început stagiul tot car aproape zilnic cu mine și aparatul foto, doar-doar o să nimeresc cine știe ce ocazie fotogenică irepetabilă. Evident că în cele multe zile cât l-am cărat cu mine tot ce am pozat au fost 4 cadre de apusuri prin „geamu' corporației” și fețele noastre pentru cardurile de access.
Concluzia deci e simplă: de azi, o săptămână, ghiozdanu' se pune în cui, camera în sertar și ce-o fi o fi. Să treacă ocaziile pe lângă mine cu duiumu' și căruța, io nu mai vreau. Poate e un fel de „îmi iau jucăriile și plec” stupid, habar n-am. Om vedea peste o săptămână.

twittring

Mda, până la urmă m-am dat și pe twitter. Forma ultimă de dat cu piatra în baltă, de aruncat cuvinte în eter, de trăit cu iluzia că poate pe cineva interesează ce-ai putea avea de debitat din 5 în 5 minute în doar 140 de caractere.

Miscellaneous computer related rants

Nu știu dacă în ultima vreme m-am făcut eu mai greu de mulțumit ca o soacră sau pur și simplu s-au aliniat planetele și diversele compuri (be they PC sau Mac) cu care interacționez și-au pus în gând să mă scoată din pepeni.
În ordinea inversă a stupidității, here goes:

• primul contact cu un laptop Mac, în speță un Mac Book Pro argintiu. Totul nemaipomenit, până ce încerci să editezi ceva pe el. Orice. Nu există tasta Delete (am aflat ulterior că se obține prin combinația fn + Backspace), iar toate celelalte taste de navigare rapidă (Home, End, Page Up, Page Down) se obțin prin combinații tot la fel de „simple”, dar și mai puțin standardizate (în Firefox de exemplu Home este Cmd + < (săgeată stânga) în timp ce în jEdit este fn + < ). În plus, faptul că și într-un același program tastele „speciale” (Alt, Ctrl, Cmd) nu au o aceeași semnificație ajunge să te cam calce pe bătături (de exemplu, în Firefox un tab nou se obtine cu Cmd + T, dar navigarea prin taburi se face cu Ctrl + Tab și Ctrl + Shift + Tab). În fine, să zicem că sunt eu doar cârcotaș și că nu cunosc obiceiurile zonei :D
• După un reinstall de Windows care durează de mai bine de 2 săptămâni (reinstalarea se consideră terminată când nu mai e necesară instalarea de aplicații folosite mai mult sau mai puțin regulat, gen Nero, Gimp, etc.) am vrut să pun și eu un Nero, ca să mai eliberez nițel hard-ul și așa înghesuit. Am încercat vreo 2 versiuni de Nero 8.x. Ambele cădeau cu un măreț Segfault (Send/Don't send). Cu alte cuvinte, să ne trăiască Nero 7.9.6!
  
• Tot din lumea Leopard-ului vine o altă problemă de-a mea. Cum fac să șterg un fișier/director în Mac OS X fără a trece prin Trash și a-l goli integral (sau dacă se găsește deja în Trash). Refuz să cred că nu există posibilitatea asta. Și ca totul să fie și mai frumos, am reușit să îmi și șterg niște fișiere care ajunseseră din greșeală în Trash când, în încercarea de-a găsi o eventuală combinație de Ctrl+Cmd+Alt+Shift+Karma am dat Empty trash :(
  
• Ca să nu zică lumea că am ceva cu Steve, locul 3 îi aparține OS-ului lui Bill. Super invenția numită Microsoft Installer (știți fișierele alea cu extensia .msi?) s-a gândit că în condițiile în care cam toată lumea care se respectă are acum un procesor (măcar) dual-core și eventual o matrice RAID pentru stocare ar fi util să ne amintească de cum era pe vremea când „640kB de memorie ar trebui să ajungă pentru toată lumea” și să nu permită decât o singură instalare folosind sistemul menționat anterior, în același timp. Bull-sh*t.
  
• O bilă roșie (și locul 2), sau verde, în funcție de partea din care privești se duce către NOD32 Antivirus și care de ceva vreme se încăpățânează să nu se mai actualizeze. Te pomenești că s-a prins că-l țin în trial de mai mult de 30 de zile?
  
• Locul 1 îi revine fără drept de apel Mac-ului și al său nemaipomenit tooth pick trick. Despre ce e vorba? În încercarea de-a oferi utilizatorilor o experiență multimedia completă, Mac-urile (și deci și MacBook Pro-ul meu) au o ieșire audio „combo” adică atât analogică (pe fir de sârmă :P) cât și optică. Funcționarea și ideea e destul de simplă: dacă nu e băgată nici un fel de mufă, ieșirea audio se face prin difuzoarele built-in. Dacă se detectează o mufă și se măsoară și o impedanță, avem de-a face cu o mufă metalică și deci cu ieșire analogică. Dacă se detectează o mufă dar nu se măsoară nici o impedanță, avem de-a face cu o mufă de plastic, deci cu una optică, deci se activează ieșirea digitală.
  Problema? Faptul că din când în când chestia care detectează dacă este sau nu ceva băgat în mufă rămâne blocată, chiar și dacă scoți căștile. Astfel, cu căștile scoase, se activează ieșirea digitală și deci sufletu' sunet în difuzoare. Soluția am găsit-o aici și presupune zgârmănarea în mufa audio cu o scobitoare, poate-poate se hotărăște să meargă. Freaky!
  

La capitolul bile verzi trebuie să menționez site-ul www.secărică.ro care se pare că n-a stat deloc degeaba în ultima vreme. Pe lângă excepționalele layout-uri de tastatură românească (după cum se poate vedea, am trecut și eu la diacritice cu virgulă și nu cu sedilă) a apărut acum și un patch care repară clientul de messenger de la Yahoo permițând scrierea cu diacritice chiar și folosind layout-ul Romanian (Programmers). Până acum, folosirea acestui layout avea ca side-effect, în momentul în care se tasta „ă” (AltGr + a) selectarea întregului text și înlocuirea lui cu „ă”. Now things are much better :)

Mic disclaimer: sunt utilizator de Mac de cam trei săptămâni, deci nu am pretenția că aș fi vreun power-user. Sunt totuși o sumă de chestii de usability, care există pe toate celelalte sisteme de operare, dar pe care pe Mac OS X nu le-am găsit. Cât despre chestiile legate de hardware.. vă las pe voi să decideți :)