Wish list

Într-un acces de mărinimie, inconştienţă şi show-off mi-am permis să adaug şi un mic wishlist.
Se acceptă donaţii în $, €, RON şi produse :D

Red, red wine

Mai exact Cabernet Sauvignon. Ce poate fi mai plăcut decât să moţăi cu un pahar de vin rubiniu în mână, cu fereastra deschisă spre răcoarea de afară. Gândurile încep încet să se descurce din părul care n-a mai văzut perna de multă vreme şi mi se aşează pe umeri şi pe spătarul scaunului. Apoi, de acolo îşi iau încet zborul. Îşi dau întâlnire cu aburii călduţi în vârfurile picioarelor iar de acolo mai departe, singure, în întunericul molcom şi răcoros de afară. Şi pluteşti aşa, în miros de tei proaspăt plouaţi, printre poveşti de dragoste trăite doar pe jumătate, vieţi în alb şi negru şi medalioane pline de culori.
Speram să pun o perdea de Merlot între mine şi toate lucrurile pe care nu le-am spus, pe care nu le-am făcut şi care acum, cuvânt cu cuvânt, încep să mă urmărească. Îmi doream să fi terminat de scris manualul de folosire pentru miChou v0.1 până ce te voi fi întâlnit. Acum mai sper doar la o scrisoare.
[...]
Suppose I never ever let you,
Kiss me so sweet and so soft.
[...]
Am şi uitat de când n-am mai scris o scrisoare. Aş putea să încerc să ascund între pagini frânturi de Pacific, crâmpeie de cer şi pene din aripile albatroşilor. Printre ele şi-ar face loc şi-o bucăţică de turtă dulce, o lalea roşie crestată şi-o privire de domniţă blondă de acum 4 secole. Şi o picătură de Tabasco, pentru gust. O singură picătură, pentru trei persoane.
[...]
Suppose I kept on singing love songs
Just to break my own fall
[...]
O astfel de scrisoare ar ajunge la fix, ar avea cheile de la lacăt şi şi-ar începe povestea cu muguri proaspeţi de brad, înainte de-a-ţi spune „Draga mea”. Ar ştii să spună toate lucrurile pe care n-am avut timpul să le spun până acum, ar şti să conjuge verbele terminate cu -i.
Şi cu toate astea, ar fi o simplă scrisoare. Pe care o citeşti şi apoi o pui într-un raft al biroului, sau într-o cutie alături cu scoicile de la Eforie din '88 sau într-un sertăraş de inimă. Te-ai întrebat vreodată ce înseamnă epistolă vie?

suflet fără chei

mi-aş dori să mă plimb în picioarele goale prin ploaia care se scurge printre firele tale de păr. mi-aş dori să ştii că ai fost cea mai dulce picătură de libertate, că m-am mândrit cu lucrul ăsta. norii şi-au strâns poalele şi au plecat să-şi cânte versurile tunate peste alte creste de deal biciuite de drumuri smolite. ma plimb printre paşii tăi, printre puful amintirilor şi sipeturile de fotografii ale planurilor rămase cu bagajele'n drum, la gară.
ştii, nu ţi-am spus niciodată cât mi-au plăcut gările, nu ţi-am povestit jocul minunat pe care l-am găsit trecând o dată prin Gare du Nord, printre pasageri grăbiţi, studenţi care lucrează part-time la McDo sau aşchiile din scândurile proaspăt bătute în acoperiş. m-am încurcat în mofturi, în mici glumiţe şi detalii inutile şi am uitat să îţi povestesc acest joc minunat. am uitat să-ţi spun cum mă gândeam să plec şi cum m-am rătăcit în Costineşti.
probabil că ar trebui să cresc mare. să uit de oi care stau în cutii, de trenuleţe şi porumbei malefici, să fac lucruri mai bune decât o mie de prostioare care nu vor folosi nimănui şi în primul rând nici mie. ar trebui să încetez să mai scriu poveşti şi să văd lumea în poze, ar trebui să încetez să-mi doresc să văd cum arată o lacrimă înainte de a ajunge pe obraji şi un fulg de zăpadă înainte de a fi nor. ar trebui să-mi iau cămaşa serioasă, pantalonii serioşi şi mapa la fel de serioasă şi să mă duc şi să-mi continui drumul în lumea oamenilor mari. şi cum nimeni nu va putea face asta vreodată în locul meu, mă chinuiesc sperând că poate, undeva pe lumea asta va fi un loc şi pentru mine.

O vineri...

...lungă cât o zi de post, una din zilele alea care mi se pare că au durat o săptămână, una din zilele când oricum aş da-o cotită la final, tot am impresia că totul mi-a ieşit pe dos. Sometimes, it sucks to be me...

Invitaţie la afiş

err... concert adică :D
(iar pentru cei care încă mai credeau că eu sunt o persoană modestă, well, eu sunt unul din mândrii făuritori de afişe care şi-a pus amprenta asupra lui)

Retoric

Sunt tare curios cum îţi aperi imaginea de profesor titular de curs la o facultate de prestigiu din Bucureşti în momentul în care te prezinţi pe forumul oficial al materiei pe care o predai cu un astfel de avatar...

Fidelity

Când două persoane îţi recomandă aceeaşi melodie, înseamnă că e ceva special în ceea ce o priveşte. Cu permisiunea dumneavoastră, Regina Spektor:

Din Pateric

Răsfoind zilele trecute o ediţie din 2003 a Patericului Egiptean, am dat peste o istorisire care mi-a plăcut tare mult. În seara, asta purtând o discuţie mai... „filozofică” cu un suflet drag mie, mi-am adus aminte de ea, şi m-am gândit să o scriu, pentru luarea-aminte şi a altora:

«Pentru avva Luchie
Au venit odată la avva Luchie cel din Ennat nişte călugări ce se zic evhite, adică rugători. Şi i-a întrebat pe ei bătrânul: „Care e lucrul mâinilor voastre?” Iar ei au zis: noi nu pipăim lucrul cu mâinile, ci precum zice apostolulm neîncetat ne rugăm. Şi a zis bătrânul: nu mâncaţi? Şi au zis: da, mâncăm. Si le-a zis lor: apoi când mâncaţi, cine se roagă pentru voi? Iarăşi le-a zis lor: nu dormiţi? Şi au zis: da, dormim. Şi a zis bătrânul: apoi când dormiţi, cine se roagă pentru voi? Şi nu au găsit să-i răspundă la aceasta. Şi le-a zis lor: iertaţi-mă, iată nu faceţi cum ziceţi. Iar eu vă arăt vouă că lucrând lucrul cu mâinile mele, neîncetat mă rog. Şed cu ajutorul lui Dumnezeu, muindu-mi puţinele smicele ale mele şi împletindu-le funie, zic: „miluieşte-mă, Dumnezeule, după marea mila Ta şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea!” Şi le-a zis lor bătrânul: nu este rugăciune aceasta? Şi ei au zis: este. Şi a adaus bătrânul: când petrec toată ziua lucrând şi rugându-mă, fac mai mult sau mai puţin decât şaisprezece bani. Şi dau dintr-înşii la uşă doi şi ceilalţi îi cheltuiesc la mâncare. Şi se roagă pentru mine cel ce ia doi bani, când mănânc sau dorm. Şi cu harul lui Dumnezeu se împlineşte la mine cuvântul acela ce zice: neîncetat vă rugaţi!»