vineri, 30 octombrie 2009

For no reason at all



Am făcut poza asta în prima zi de Paris, în drum spre hotel. A fost genul de declanșare instinctivă, fără prea multe explicații. După ce am văzut-o pe ecranul aparatului, mi-a plăcut. Întors acasă, analizând-o pe îndelete, a rezistat valului destul de lung de selecții de poze pe care le-am urcat (și pe care le mai am de urcat).
Fără să am o explicație clară, am ezitat să o „expun” undeva. Obiectiv vorbind, mi-e clar că poza nu e decât un snapshot, cu vreo 5 oameni în cadru și o lumină dubioasă. Și totuși, e ceva inexplicabil la poza asta care nu m-a lăsat să o dau deoparte. Am momente când am impresia că e tocmai artificialitatea pozei (aproape) tuturor personajelor din ea, dar parcă doar atât nu e de ajuns.

Sunt eu nebun, sau chiar e ceva de capul pozei ăsteia? (nu mi se pare nici măcar excesiv de proastă, ca să pot să o pun la gazeta de perete rubrica „Așa nu” :D )

sâmbătă, 17 octombrie 2009

XBox + Halo = <3



În primul sau al doilea post de pe blogul vechi (fie-i URL-urile ușoare), ziceam că unul din motivele pentru care mi-aș lua XBox e să joc Halo 2. Acum că mi-am luat XBox, nu reușesc să găsesc neam un Halo 2.
Care to help me? :)

Aproape (ca-n) artă



Undeva în istoria cinematografiei, cineva s-a gândit s-o includă printre arte. Au existat voci pro, au existat voci contra, iar mie în momentul ăsta nu prea mi-e clar deloc dacă e sau nu[1].
De ce am început cu discuția asta de „e artă / nu e artă”? Pentru că tocmai m-a pocnit o realizare: și-n ceea ce privește jocurile video, se vede o evoluție (sau o diversificare) a stilului, destul de asemănătoare cu ce s-a-ntâmplat, bunăoară în pictură. O vreme s-a alergat cu orice preț după realism[2].
De la două palete monocrome care pocneau un pătrățel[3], la joculețe 2D cu imagini colorate care se plimbau pe ecran[4], la mișcare aproape 3D prin spații și ele aproape 3D[5], la mișcare cu adevărat 3D în spații full-3D și uneori foarte complexe și „deschise”[6], la modele și detalii din ce în ce mai realiste, până aproape de fotorealism, cu motoare de fizică și AI absolut excepționale[7].
Eh, și deși platformele hardware încep să ofere grade de realism din ce în ce mai ridicate, încep să apară titluri unde cel puțin în partea de expresie grafică se revine la expresii mai simple. Fie că vorbim de jocuri care arată foarte „cartoon-like” sau care sunt prezentate ca un film vechi cu tușe groase și zgârieturi, artișii plastici din spatele lor încep să experimenteze ceea ce alte generații de altfel de artiși plastici au încercat la rândul lor.
Dacă primele jocuri vag... „cubiste” să spunem că le-am văzut[8], tare-s curios cum ar arăta un joc impresionist, sau suprarealist :).
____
Notă: Titlurile și împărțirea menționate aici au la bază exclusiv experiența mea de „gaming” și bruma de istoria artei pe care mi-o mai amintesc. E posibil să existe inadvertențe istorice iar alții să găsească titluri mai potrivite pentru împărțirea făcută. Feel free to share :)

[1] Dacă mă iau după filmele văzute în ultimele 6 luni, atunci nu e artă, ci doar entertainement, și și ăla uneori ieftin de tot.
[2] Cu mici excepții, una dintre ele fiind XIII. Totuși, deja la momentul respectiv realismul era mult mai departe decât ce s-ar fi putut spera în urmă cu să zicem 10 ani.
[3] Pong anyone?
[4] Hai că aici e simplu: orice de la Pacman la Prince of Persia (da, primul, cel de pe PC, de acum mai bine de 15 ani)
[5] Doom și toate clonele de după el
[6] Quake este întemeietorul genului, dar cred că e destul de important și Descent, ca unul din jocurile care a introdus primul mișcare în *chiar* toate direcțiile.
[7] Let me hear you say „Havok” :) -- asta însemnând o grămadă de titluri de la Half-Life 2 până la Star Wars: The Force Unleashed. Plus o sumedenie de alte engine-uri de materiale, AI, fizică, etc.
[8] Printr-o forțare și o extensie de termen aici mă refer la jocurile prezentate comic-book-ish, sau cu grafică altminteri minimalistă în sensul texturilor/contururilor/acurateții reprezentării.

joi, 10 septembrie 2009

Social sau informațional?

Întrerup seria posturilor călătoare pentru o idee care m-a pocnit azi în timp ce ieșeam de sub un duș fierbinte și reconfortant.
Ideea s-a cristalizat în jurul a două „artefacte” umoristice: primul din ele, o mini-caricatură dintr-o stație de metrou din Lausanne pe tema controversei iscate de posibilitatea introducerii actelor de identitate biometrice. Protagonistul caricaturii, spunea un lucru foarte adevărat: „Vous voulez tout savoir sur moi? Alors allez sur ma page de Facebook”[1]. Al doilea, un banc care a circulat pe net în multe feluri, despre blogger-ul care merge la spovedanie[2].
Dar dincolo de hazul (de necaz sau nu) al celor două situații e o realitate care mie îmi este destul de inconfortabilă. Aceea că în frenezia de a publica informații despre viața noastră pe tot felul de rețele „sociale”, respectiv de a aduna detalii despre viața celorlalți, se pierde esențialul: interacțiunea cu ceilalți, pentru acest schimb de informații. Pentru că, din punctul meu de vedere, până la urmă nu doar informațiile efective contează în contextul ăsta, ci experiența comunicării directe, experiența „socializării”. Care dispare în condițiile astea, sau se reduce la replici de tipul „Ah, ce mai faci am văzut că ai mai umblat pe nu știu unde” / „Dude, ești OK, că ai scris X și Y pe blog”. Și atunci nu-i OK. Sau cel puțin eu unul nu mă simt deloc OK...

Până la urmă cum e? Sunt singurul care vede așa lucrurile?

____
[1] „Vreți să știți totul despre mine? Mergeți pe pagina mea de Facebook”
[2] Blogger-ul la spovedanie: „Părinte, am păcătuit”. Preotul: „Știu, ți-am citit blogul”.

miercuri, 9 septembrie 2009

L'inconnue

A une charmante inconnue etudiante a l'EPFL ;-)

 
 

Swiss diaries - la final

Am promis că o să încerc să țin o cronică relativ liniară și zilnică a călătoriei. Din păcate, nu mi-a trecut prin cap că ștecherele Schuko nu sunt tocmai compatibile cu prizele din Elveția/Franța. Astfel că am rămas repejor fără laptop. O să revin cât de curând cu povești și cu pozele promise :)

vineri, 4 septembrie 2009

Swiss diaries - Day 1

The not so Swiss morning
Am făcut ce-am făcut și-am prins toate mijloacele de transport (cel puțin până acum, sper să nu continui și la trenul Geneva - Lausanne) pe ultima sută de metri. Dacă trenul spre Otopeni l-am luat cu ~7 minute înainte de a pleca, în ceea ce privește avionul lucrurile au fost un pic mai extreme (adică era să-l pierd :D). Cum am reușit performanța asta? Pai de ultima oară când am zburat (acum 3 ani, spre Redmond), am uitat că procesul de până la îmbarcare durează ceva mai mult, așa că m-am îndreptat spre Gate 5 (de unde pleca zborul meu) abia când s-a afișat pe panouri că începe îmbarcarea. Iar dacă pentru celelalte zboruri timpul între începerea îmbarcării și plecare era de măcar 35-40 de minute, în cazul meu au fost doar 20 de minute. Așa se face că am urcat în avion cu 5 minute înainte de ora declarată de plecare, după ce în prealabil am și fost „dat prin stație”. Acum când mă uit în urmă mi se pare fun și un pic „Home alone”-ish, dar atunci am tremurat un pic :)).
În altă ordine de idei Iepure este bine și-și continuă ședințele foto itinerante ;-).

Swiss after-noon
Iată-mă la căldurică, într-un laborator din EPFL fără conexiune la internet acum cu conexiune la Internet, după o masă copioasă la un restaurant tailandez și un drum dus întors pe bicicletă prin aerul proaspăt al serii de după ploaie.
M-am bucurat ca un copil mic când m-am văzut deasupra Elveției, când am admirat căsuțele miniaturale de la înălțimea la care eram când am trecut ca-n filme sau ca-n desenele animate prin stratul gros de nori care s-a scuturat binișor de ploaie.
Și trebuie să recunosc, că până acum e un loc absolut superb. Are ceva magic, ceva de poveste, poate și unde rezonează cu multe amintiri și vise de-ale mele destul de vechi. După cum îi spuneam lui Ștefan, ăsta e locul ideal unde să te retragi când ești bătrân și ai o grămadă de bani :)

Tonight's plans
O dată ce terminăm de reparat niște servere pe aici prin „data center-ul” de la EPFL (any LVM gurus around? :D), putem să o declarăm o zi încheiată și să ne ducem acasă să facem planuri pentru Paris și un somn pe care eu unul abia-l aștept.
PS: Dacă mă întorc flămând și fără bani este pentru că mi-am dat toți banii pe benzi desenate (am văzut la un magazin Spirou, Le Petit Spirou, Yoko Tsuno și multe, multe altele :D )
PPS: Poze poate mai târziu pe seară, cel mai probabil avându-l ca protagonist pe Iepure ;-)
PPPS: O să mai urmeze astfel de însemnări pe care chiar dacă nu le voi publica „în timp real” vor fi consemnate cât mai aproape de momentul întâmplării.

sâmbătă, 29 august 2009

Ivanovo

Am promis că o să revin cu detalii asupra excursiei la Ruse. Încă nu am gata toată povestea, dar vă las cu două panorame făcute la Ivanovo, explorabile cu SeaDragon [Atenţie! Necesită Silverlight!].

joi, 27 august 2009

Ghost

Aproape transparent, cât să vezi prin mine. Dacă numai te-ai uita...
My ghost
[ no photoshop, no gimp, no post-processing -- just playing with light :) ]

marți, 18 august 2009

Nedumerire

Motto: «Aşa e soarta boului -- viţel adult,
Să stea la poarta noului, niţel mai mult»

Povestea pe scurt: Vodafone suge cum speram să nu aflu vreodată că suge.

Povestea pe lung: Pentru că recent m-am hotărât să îmi pun ghearele cât mai repede pe un HTC Hero şi pentru că un aşa mobil, merită un abonament mai spălat decât cel standard de 3€, mi-am zis să-mi caut ceva mai bun. Am găsit minunatul abonament Vodafone eComplet şi pentru că azi tot aveam drum pe la magazinul Vodafone de pe Vasile Milea am zis hai să o fac şi pe asta, să-mi schimb abonamentul. Ajuns acolo însă, stupoare: se pare că respectivul abonament se poate face doar pe internet. Am vorbit cu o tanti de la Relaţii cu clienţii (prin telefon, la *222, că cei din magazin ziceau că ei nu ştiu şi nu pot). Care mi-a bălmăjit ceva, că se poate schimba abonamentul, dar doar de pe internet. Bun, am băgat la cap, am mai discutat cu un consultant de vânzări de acolo care mi-a confirmat că pot să-mi schimb abonamentul curent cu cel de pe site, dar doar cu un cont MyVodafone şi m-am întors voios acasă. Unde s-a produs stupoarea: minunatul abonament poate fi cumpărat, online, dar doar ca abonament nou, cu număr nou. Nici chip să-l pot folosi pentru a înlocui actualul abonament destul de răpciugos.
Cu chiu cu vai am reuşit să prind un operator uman la *222, asta după vreo 3 telefoane închise la capătul răbdărilor îmbătrânind lângă meniurile de voce. Unde am avut parte de vreo două redirectări, pentru că evident că primul operator pe care l-am prins (butonând oarecum haotic opţiunile, cu nişte hinturi de la Alex Brie de pe blog) nu avea treabă cu abonamente şi prelungiri de abonamente. Deşi nici a doua tanti cu care am vorbit (şi-al cărei nume-mi scapă) nu avea treabă cu domeniul ăsta ci cu achiziţiile prin Vodafone Shop. Şi care s-a decis să-mi curme zbuciumul şi suferinţa trântindu-mi un „Nu se poate!” urmat de o tăcere lungă, la întrebarea mea dacă pot să schimb un abonament existent cu minunatul şi exclusiv-în-Vodafone-Shop-ul Vodafone eComplet. Aici s-a terminat discuţia mea scurtă cu serviciul de relaţii cu clienţii de la Vodafone şi a început căutarea alternativelor la Orange. O să mă mai gândesc ce fac până pun mâna pe Hero, dar Vodafone şi-a luat un sac de bile negre la faza asta.

Iar în final poate-mi explică şi mie cineva, eventual cu mai multe şcoli economico-psiho-sociale ca mine: care-i ideea în a oferi abonamente cool doar noilor clienţi iar celor vechi a le băga pe gât abonamente mai mari şi mai scumpe? Mai ales în condiţiile în care mai nou poţi zbura cu număr cu tot la alt provider (iar Orange are nişte oferte care mi se pare că sună mai mult decât bine).

duminică, 5 iulie 2009

(im)perfection

Umbre-la

nu mai departe de ieri, Ştefan mă întreba pe marginea acestei poze, ce-i cu vignetarea excesivă din ultima tranşă de cadre urcate pe flickr. i-am dat un răspuns - acum îmi dau seama - parţial. abia după ce am înghiţit pe nerăsuflate vreo 5 pagini de aici mi-am dat seama care e motivul: uneori, imperfecţiunea tehnică poate spune o poveste (cel puţin) la fel de bine ca şi perfecţiunea tehnică; când eşti asaltat de detalii, când poţi să numeri firele de nisip şi frunzele copacilor, ajungi să nu mai vezi plaja, pădurea, povestea de sub noianul detaliilor care se luptă pentru un pixel de pe retina ta [1]. şi de-aceea, uneori, un cadru soft, vignetat zbanghiu şi eventual cu culorile într-o rână transmite mai uşor şi mai direct o emoţie, te face să visezi şi să cauţi, decât o imagine de zecemegapixelicarestrigăperfecţiune.

____
[1] am realizat foarte pregnant faptul că mai multe detalii nu e neapărat egal cu „mai bine” acum aproape un an când, vizionând pentru prima dată la cinema un film digital, deşi la început am fost suprins de multitudinea şi calitatea detaliilor, în mai puţin de un sfert de oră, renunţasem să mai iau în considerare mulţimea de detalii, filmul apărându-mi deci mai blurry decât unul „clasic”

luni, 22 iunie 2009

Nebunia furtunii

Saşa
Era liceu şi-o furtună asemănătoare. Stăteam pe balcon şi ascultam ploaia visând la iubiri care n-au fost niciodată. Nu-mi vine să cred că au trecut 8 ani deja.

miercuri, 17 iunie 2009

Tonight's highlights

  • promit că de mâine mă apuc de treabă (da - încă mai merg la serviciu, da - nu mi-am luat vacanţă (încă :D ))
  • abia aştept ziua de vineri; se anunţă deja foarte interesantă şi fotografică, mai aştept încă nişte confirmări
  • pentru că exporterul de la Yahoo!360 e preaf pământ m-am pus pe scris un crawler de astfel de bloguri în Python. E aproape gata. Poate săptămâna viitoare o să aibă şi un UI (ceva recomandări pentru UI rapid în Python - pe Windows de preferinţă?)
  • mi-am reintrat în mână cu „apucăturile” de QE. Până la urmă-mi place :)
  • în seara asta însă, we code :)

luni, 15 iunie 2009

You can call me Al

Fuse, fuse şi se duse. Diploma. Mi-a lăsat o mare impresie de teatru absurd. Dacă Eugen Ionescu ar mai fi trăit şi ar fi făcut Poli sigur ar mai fi scris vreo 2-3 volume. :)

În altă ordine de idei, pentru cei care încă nu şi-au terminat de scris diploma şi s-au gândit să o facă folosind LaTeX am compilat aici câteva resurse zic eu utile. Ce o să găsiţi acolo:
  • Babel şi scrierea cu diacritice în LaTeX (deşi în PDFul generat nu e chiar search-friendly din punct de vedere al diacriticelor)
  • Comenzi pentru inserarea de imagini
  • Scurt tutorial de Highlight 2.9 (e un pic mai tricky decât pare la prima vedere)
  • Exemplu de algorithm2e
  • + altele

joi, 4 iunie 2009

Bits of storm

Ieri m-a prins furtuna la serviciu, aşa că am zis să încerc să înregistrez şi eu ceva. Iată mai jos ce a ieşit:

duminică, 31 mai 2009

Why should beauty matter?

«In Greek, the word, kalos, carries a double meaning: it can mean “good,” and it can mean “beautiful.” The same is true of the Hebrew word tov. It is these words that we find in Genesis when God says that creation is “good.” I believe that the double sense of these words are both true. To know the goodness of creation is also to know its beauty (nor can they truly be separated).»
de aici.

vineri, 22 mai 2009

eLiberatica - day 1 - TBD

Programul zilei de mâine azi:
  • 0900 - 1300 - Plenary tracks, socializare pe ici pe colo, posibil multă plictiseală (eventual cu excepţia „discursului televizat” al lui Stallman) - AN010 şi împrejurimile
  • 1300 - 1400 - *FOOD*
  • 1400 - 1420 - Participating in a World of Choice: practical aspects about Open Source and Microsoft- AN010
  • 1420 - 1450 - The Open Source effect in the Storage world (SUN presentation) - AN010
  • 1500 - 1530 - Latest Mozilla news - AN010
  • 1530 - 1600 - Concept Application Server and GyroGears – an open source system to build "cloud" solutions- AN010
  • 1610 - 1630 - Learn about new things (a surprise presentation) - AN015
  • 1630 - 1700 - XWiki: Enterprise Rapid Application Development, The Wiki Way - AN015
Programul de sâmbătă îl mai negociem atunci :)

marți, 19 mai 2009

Today's latest

Timpul care curge...

  • după o prezentare/discuţie cu Diana şi Magda mi-am dat seama că de fapt habar n-am ce vreau sa fac mai departe
  • sunt momente când replici de tipul «te ştiu de pe blogul myadobe» / «îţi ştiu blogul» mă fac să mă simt ca un idiot. ca un idiot care locuieşte-ntr-o peşteră
  • încerc să-mi impun să nu mai fac nici o investiţie în echipament foto până ce nu încep să dau şi nişte rezultate; momentan nu sunt nici la călcâiul broaştei din punctul ăsta de vedere
  • în unele chestii lucrurile sunt mult mai simple atunci când *nu* ai bani
  • când văd cum încep să se precipite lucrurile în jurul meu mă întreb dacă nu sunt cu mult mai inconştient decât îmi spun mie însumi că sunt

vineri, 15 mai 2009

Beer#2

...adică a doua bere băută cu echipa Dreamweaver (deşi mai corect ar fi a doua ieşire la bere cu ~ ). Prima a fost într-un cadru mai mixt, dar o mare parte din oamenii de atunci au fost şi azi. Nu pot spune decât că mă bucur că ce am constatat atunci s-a verificat şi acum. Iar faptul că deşi lumea deşi se simte ca o familie mare (unii ajungând până la 16 ani de istorie comună) no-name-i ca mine se pot simţi foarte în apele lor şi foarte „welcome” nu e decât bine :)

Aş spune mai multe, dar după Ursus + Pinot gris nu mai sunt foarte coerent :D

joi, 7 mai 2009

Clouds

Clouds

Uneori, optimismul trebuie să nu fie doar declarativ.