Street photography

Într-una din pauzele lungi şi dese de PF, alaltăieri am dat şi peste filmuleţul ăsta despre Street Photography. Deşi multe din lucrurile de acolo par evidente, totuşi parcă e altceva când cineva ţi le zice frumos „separat” :D

PS: Nu ştiu de ce, dar mă aşteptam să NU folosească un 1Ds mk III + 70-200 :))

On HR and recruiting

Am eu o problemă dacă în momentul când primesc un mail de felul ăsta:
prima reacţie e să le zic vreo două de suflet şi de modul în care se prezintă? Şi mai ales, e vreo problemă dacă îmi ascult acest prim instinct şi le răspund în răspăr?

Looking for the mouse

O prezentare foarte interesantă despre modelul actual de media, despre participare şi contribuţie şi, în mare, despre timpul pe care-l pierdem şi ar putea fi folosit mult mai bine :)

Remake

Am venit la tine sperând să găsesc lumina şi culoarea unor amintiri trecute, din vremurile de la început, când culorile erau altele iar sticla prin care priveam avea altă formă. M-ai gonit cu tunete, cu şfichiuiri de ploaie şi cu ameninţarea unui potop. M-am întors pentru promisiunea unui zâmbet, zărit printre nori, pentru lumina prinsă cu coada ochiului, privind înapoi peste umăr. Ceea ce am găsit însă a fost doar o copie palidă a altor vremuri, pe care am stat şi-am cumpănit-o sub privirile obosite ale unui dulău. În depărtare ziua îşi încheia socotelile la adăpostul norilor, iar când ploaia a venit din nou, rece şi tristă, n-a mai fost nici o surpriză.

silver...

...bullets. searching for them. for years. waiting for the single one. that could solve my problems. the problem. i chase my thoughts, day after day. trying to lose them. games. books. sometimes alcohol and a good movie. anything for the thoughts to go away. for things to miraculously settle.
search for the perfect solution.
search for myself.
for thoughts unbiased by others. for that very thing that could explain me to myself.
42

On style (again)

De ceva vreme îmi zace în Lightroom un quick collection mare cât o şură (vreo 56 de cadre „împrăştiate” pe mai bine de două luni şi ceva). Şi care nici nu dă semne de micşorare deşi de câteva săptămâni tot „ciupesc” din el. Tot mai şterg câte un cadru şi tot mai adaug câte altul din noile „escapade foto”.
Şi de fiecare dată am impresia că am pus mâna pe o idee, dar când mă văd în faţa cadrului, cu balansul de alb făcut îmi dau seama că nu reuşesc să mai zic nimic şi că, în cel mai bun caz am în faţă nişte culori plăcute ochiului sau nişte picături sclipitoare şi.. cam atât. Tot ce mi se părea fascinant la cadrul respectiv când l-am ales din multe altele acum s-a dus şi e doar o expunere banală care nu mai merită nici efortul de editare şi nici banda de upload.
Sunt în criză de idei şi de stil (de fapt pe ăsta din urmă nu l-am avut niciodată. Încă îl caut, fără însă să am nici măcar habar ce caut :( ).

***

(aici va urma ideea unui experiment interesant)

Cugetarea serii

Să renunţi e mai uşor decât pare la prima vedere. Să repari consecinţele e mult mai greu.

reminder

Acum ceva vreme Tavi a spus un lucru care mi s-a părut extrem de interesant: „Nu există decizii greşite, ci doar decizii repetate”. La momentul respectiv (o discuţie despre C3 and stuff) am luat-o ca pe o idee curioasă (şi interesantă), permiţându-mi chiar o remarcă de tipul „mi se pare cam fatalistă concepţia asta”. La aproape un semestru de la discuţia de atunci, îmi dau seama câtă dreptate avea atunci şi mai ales, câte decizii (proaste) am repetat. (Prea) Târziu însă...

Wish list

Într-un acces de mărinimie, inconştienţă şi show-off mi-am permis să adaug şi un mic wishlist.
Se acceptă donaţii în $, €, RON şi produse :D

Red, red wine

Mai exact Cabernet Sauvignon. Ce poate fi mai plăcut decât să moţăi cu un pahar de vin rubiniu în mână, cu fereastra deschisă spre răcoarea de afară. Gândurile încep încet să se descurce din părul care n-a mai văzut perna de multă vreme şi mi se aşează pe umeri şi pe spătarul scaunului. Apoi, de acolo îşi iau încet zborul. Îşi dau întâlnire cu aburii călduţi în vârfurile picioarelor iar de acolo mai departe, singure, în întunericul molcom şi răcoros de afară. Şi pluteşti aşa, în miros de tei proaspăt plouaţi, printre poveşti de dragoste trăite doar pe jumătate, vieţi în alb şi negru şi medalioane pline de culori.
Speram să pun o perdea de Merlot între mine şi toate lucrurile pe care nu le-am spus, pe care nu le-am făcut şi care acum, cuvânt cu cuvânt, încep să mă urmărească. Îmi doream să fi terminat de scris manualul de folosire pentru miChou v0.1 până ce te voi fi întâlnit. Acum mai sper doar la o scrisoare.
[...]
Suppose I never ever let you,
Kiss me so sweet and so soft.
[...]
Am şi uitat de când n-am mai scris o scrisoare. Aş putea să încerc să ascund între pagini frânturi de Pacific, crâmpeie de cer şi pene din aripile albatroşilor. Printre ele şi-ar face loc şi-o bucăţică de turtă dulce, o lalea roşie crestată şi-o privire de domniţă blondă de acum 4 secole. Şi o picătură de Tabasco, pentru gust. O singură picătură, pentru trei persoane.
[...]
Suppose I kept on singing love songs
Just to break my own fall
[...]
O astfel de scrisoare ar ajunge la fix, ar avea cheile de la lacăt şi şi-ar începe povestea cu muguri proaspeţi de brad, înainte de-a-ţi spune „Draga mea”. Ar ştii să spună toate lucrurile pe care n-am avut timpul să le spun până acum, ar şti să conjuge verbele terminate cu -i.
Şi cu toate astea, ar fi o simplă scrisoare. Pe care o citeşti şi apoi o pui într-un raft al biroului, sau într-o cutie alături cu scoicile de la Eforie din '88 sau într-un sertăraş de inimă. Te-ai întrebat vreodată ce înseamnă epistolă vie?

suflet fără chei

mi-aş dori să mă plimb în picioarele goale prin ploaia care se scurge printre firele tale de păr. mi-aş dori să ştii că ai fost cea mai dulce picătură de libertate, că m-am mândrit cu lucrul ăsta. norii şi-au strâns poalele şi au plecat să-şi cânte versurile tunate peste alte creste de deal biciuite de drumuri smolite. ma plimb printre paşii tăi, printre puful amintirilor şi sipeturile de fotografii ale planurilor rămase cu bagajele'n drum, la gară.
ştii, nu ţi-am spus niciodată cât mi-au plăcut gările, nu ţi-am povestit jocul minunat pe care l-am găsit trecând o dată prin Gare du Nord, printre pasageri grăbiţi, studenţi care lucrează part-time la McDo sau aşchiile din scândurile proaspăt bătute în acoperiş. m-am încurcat în mofturi, în mici glumiţe şi detalii inutile şi am uitat să îţi povestesc acest joc minunat. am uitat să-ţi spun cum mă gândeam să plec şi cum m-am rătăcit în Costineşti.
probabil că ar trebui să cresc mare. să uit de oi care stau în cutii, de trenuleţe şi porumbei malefici, să fac lucruri mai bune decât o mie de prostioare care nu vor folosi nimănui şi în primul rând nici mie. ar trebui să încetez să mai scriu poveşti şi să văd lumea în poze, ar trebui să încetez să-mi doresc să văd cum arată o lacrimă înainte de a ajunge pe obraji şi un fulg de zăpadă înainte de a fi nor. ar trebui să-mi iau cămaşa serioasă, pantalonii serioşi şi mapa la fel de serioasă şi să mă duc şi să-mi continui drumul în lumea oamenilor mari. şi cum nimeni nu va putea face asta vreodată în locul meu, mă chinuiesc sperând că poate, undeva pe lumea asta va fi un loc şi pentru mine.

O vineri...

...lungă cât o zi de post, una din zilele alea care mi se pare că au durat o săptămână, una din zilele când oricum aş da-o cotită la final, tot am impresia că totul mi-a ieşit pe dos. Sometimes, it sucks to be me...

Invitaţie la afiş

err... concert adică :D
(iar pentru cei care încă mai credeau că eu sunt o persoană modestă, well, eu sunt unul din mândrii făuritori de afişe care şi-a pus amprenta asupra lui)

Retoric

Sunt tare curios cum îţi aperi imaginea de profesor titular de curs la o facultate de prestigiu din Bucureşti în momentul în care te prezinţi pe forumul oficial al materiei pe care o predai cu un astfel de avatar...

Fidelity

Când două persoane îţi recomandă aceeaşi melodie, înseamnă că e ceva special în ceea ce o priveşte. Cu permisiunea dumneavoastră, Regina Spektor:

Din Pateric

Răsfoind zilele trecute o ediţie din 2003 a Patericului Egiptean, am dat peste o istorisire care mi-a plăcut tare mult. În seara, asta purtând o discuţie mai... „filozofică” cu un suflet drag mie, mi-am adus aminte de ea, şi m-am gândit să o scriu, pentru luarea-aminte şi a altora:

«Pentru avva Luchie
Au venit odată la avva Luchie cel din Ennat nişte călugări ce se zic evhite, adică rugători. Şi i-a întrebat pe ei bătrânul: „Care e lucrul mâinilor voastre?” Iar ei au zis: noi nu pipăim lucrul cu mâinile, ci precum zice apostolulm neîncetat ne rugăm. Şi a zis bătrânul: nu mâncaţi? Şi au zis: da, mâncăm. Si le-a zis lor: apoi când mâncaţi, cine se roagă pentru voi? Iarăşi le-a zis lor: nu dormiţi? Şi au zis: da, dormim. Şi a zis bătrânul: apoi când dormiţi, cine se roagă pentru voi? Şi nu au găsit să-i răspundă la aceasta. Şi le-a zis lor: iertaţi-mă, iată nu faceţi cum ziceţi. Iar eu vă arăt vouă că lucrând lucrul cu mâinile mele, neîncetat mă rog. Şed cu ajutorul lui Dumnezeu, muindu-mi puţinele smicele ale mele şi împletindu-le funie, zic: „miluieşte-mă, Dumnezeule, după marea mila Ta şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea!” Şi le-a zis lor bătrânul: nu este rugăciune aceasta? Şi ei au zis: este. Şi a adaus bătrânul: când petrec toată ziua lucrând şi rugându-mă, fac mai mult sau mai puţin decât şaisprezece bani. Şi dau dintr-înşii la uşă doi şi ceilalţi îi cheltuiesc la mâncare. Şi se roagă pentru mine cel ce ia doi bani, când mănânc sau dorm. Şi cu harul lui Dumnezeu se împlineşte la mine cuvântul acela ce zice: neîncetat vă rugaţi!»

Look ma', I'm online :)

Sau cu alte cuvinte, mi-a apărut un articol la Stagii pe Bune. Yay!

This be my first lol-cat.

Varianta de la Poli, anul I, laboratorul de SD :D

Vise

Între două linii de cod şi patru de comentarii, între două hit-uri de acum 20 de ani de la Radio Romantic îmi plănuiesc până în cele mai mici detalii două săptămâni de vacanţă în care o să dorm câte 10 ore pe noapte, în care nu o să mai ştiu cum arată un monitor şi singurul LCD pe care o să-l văd o să fie cel din viewfinderul camerei foto.
E deja 3:42AM iar mâine mă aşteaptă la şcoală o (sub)grupă de studenţi care aud pentru prima dată în viaţa lor de o tabelă de dispersie. Oh joy!

Retoric

E grav dacă-mi place mai mult să scriu comentarii în cod (JavaDoc, NDoc, Oxygen, orice) decât să scriu codul propriu-zis?