vineri, 21 noiembrie 2008

Wantses

«It's not about having what you want,
but wanting what you have»
Încă încerc să-mi dau seama dacă aşa sunt făcuţi oamenii sau doar eu sunt ciudat. Mereu vre[m|au] ceea ce nu mai avem, sau ceea ce nu avem şi nici nu prea sunt şanse să avem. Lucrurile pe care le avem au, prin însăşi faptul că le avem, o valoare scăzută, indiferent de valoarea lor intrinsecă.

Mi-am dorit de mult, de când eram mic, prieteni cu care să pot să fac tot felul de trăznăi, prieteni pe care să pot să-i sun oricând şi să găsesc măcar unul cu care să pot să ies la un pahar de vorbă sau la o tură pe undeva, mai pe aproape sau mai departe. Prieteni cărora să pot să le fac o vizită doar pentru că mi s-a făcut dor de ei sau pentru că eram în zonă, şi prieteni de care să mă bucur că mi-ar călca pragul fără nici o ocazie specială.
Am nişte prieteni minunaţi şi totuşi, din când în când, sunt un pic gri că nu sunt chiar aşa cum mi-i doream, cum îi visam de ani buni.

Poate că de fapt habar n-am ce vreau...

PS: Dacă am mai scris pe tema asta înseamnă că e ceva ciclic şi că nu trebuie să fiu luat în seamă - oi ajunge eu şi la PI/2 :D

miercuri, 19 noiembrie 2008

Hunger for love

miercuri, 12 noiembrie 2008

Analytics goodness

Într-o pauză de LPD am aruncat un ochi în rapoartele de Analytics pentru blog. Şi cum de obicei lucrurile cele mai interesante sunt la partea de termeni de căutare, Google nu s-a dezminţit nici acum: tare sunt curios cine a căutat «pbd mircea petrescu» şi a petrecut 25min citind 10 pagini în căutarea acestor informaţii atât de importante :)) Restul sunt search-uri cât de cât la subiect (în ceea ce priveşte blogul meu). Asta bineînţeles dacă-l ignorăm pe puştiul care căuta «compuri despre toamna» :D

marți, 11 noiembrie 2008

To who?

Timpul care curge...

Am o mie de lucruri de spus şi nu ştiu cui să le spun. Aş putea să le scriu, dar ar însemna fie să pun pe tavă prea mult din sufletul meu şi al altora pentru ochi straini, fie să încerc să-mi provoc amnezie folosind stilou şi hârtie. Prima nu mi-o permit, a doua n-ar avea nici un efect. De multă vreme, scrisul doar pentru mine şi-a pierdut efectul terapeutic. Aş putea spune că am dezvoltat o toleranţă sau pur şi simplu sunt într-o perioadă excesiv de exhibiţionistă a vieţii mele.

M-a bătut de nenumărate ori gândul să încep un blog anonim, unde să pun, cu nume şi cronologii inverse toate lucrurile pe care nu am avut curajul să le scriu sau pe care n-am găsit nimănui căruia să le povestesc. Probabil că din acest moment demersul ăsta nu mai are nicio şansă de reuşită. Asta pentru că am aflat, într-un mod destul de ciudat şi neplăcut că, în ciuda primei impresii, Internetul în care ne învârtim noi e mult mai mic decât pare iar lucrurile se găsesc mult mai uşor decât ne-am dori. Iar în momentul ăsta nu mă simt în stare să-mi arunc povestirile suficient de departe încât să nu se mai poată întoarce şi să nu poată răni sau deranja pe nici unul din protagonişti.

Aşa că mă încui în peştera mea cu biluţe chinezeşti şi aştept să-mi treacă, iar umbrele să capete din nou culori...

sâmbătă, 8 noiembrie 2008

Happy birthday

It's all empty and silent now...

sâmbătă, 1 noiembrie 2008

Pânza de beton

...sau Concrete web, cum i-am spus noi. Este blogul pentru proiectul nostru (eu, Ştefan, Anamaria & Vlad) la Interfeţe Evoluate. Ne-am luat şi un domeniu pe care o să începem cât de curând să punem şi niscaiva conţinut.
Până una alta avem deja vreo 2 articole pe blog, şi încă vreo câteva pe notiţe împrăştiate prin casă. Iar pentru ca toată nebunia web-doi-zero-istă să fie completă, vom fi de găsit şi pe Twitter.

luni, 27 octombrie 2008

Post-travel

Motto: «Scrieţi copii, scrieţi orice, numai scrieţi!»
Se fac deja 5 zile de când m-am adunat de pe drumuri. Pe undeva pe la 1200 de cadre, însumând mai bine de 10 giga. Şi pe măsură ce trec prin ele, mi se pare că am din ce în ce mai puţine cadre memorabile, care să spună ceva sau care să merite arătate. În rest... parcă numai declanşări aleatorii, instinctuale. Wtf is wrong with me? :-s Poate că Andrei avea până la urmă dreptate...

miercuri, 15 octombrie 2008

Leaving

Plata în avans a fost inventată pentru oameni ca mine, care sunt în stare să spună că nu mai au chef să plece cu 9 ore înainte de ora de plecare a trenului. Din probabil acelaşi motiv, în caz de „abandon” doar o parte mică se poate recupera.

So, after all, it seems that I'm leaving...

vineri, 10 octombrie 2008

poze bune

din punctul meu de vedere, o fotografie bună e acea fotografie în care rezultatul final arată așa cum ți-ai imaginat tu - fotograful - cadrul, înainte de a apăsa pe declanșator. și-n mod uluitor - prin coincidențe sau nu, punctul ăsta de vedere mi-a fost confirmat.
în condițiile astea, care e soluția, care e calea de urmat când ajungi să declanșezi de plictiseală, sau doar pentru că-ți place «țiu-clanț»-ul[1], «clonț»-ul[2] sau «șlanc-clâc»-ul[3] pe care-l face shutter-ul camerei tale?

____
[1] Canon
[2] Olympus
[3] Nikon

miercuri, 8 octombrie 2008

Preparing

Nu știu cum se face, dar parcă toate lucrurile interesante s-au adunat în săptămâna în care eu o să fiu plecat la Veneția. Sper să avem măcar vreme frumoasă (că eu nu car trepiedul după mine :P )

duminică, 5 octombrie 2008

treizeșiceva

Acu' ceva vreme mă bucuram ca hamsteru' în față silozului că am reușit să trec, la început timid de zece mii de vizite pe blogu' cu poze și, mai apoi plin de avânt în ale grăirii în engleză când același numit trecea de două'j'de mii de vizite.
Între timp, atât blogu' vechi cât și cel cu poze au trecut de treizeci de mii. Și cu toate astea, mi se pare că vântul bate din ce în ce mai tare printre foile care zac nescrise, printre cadrele de care n-am curajul să mă apuc, împrăștiind gânduri și cuvinte care și-au pierdut vremea și destinatarii...

miercuri, 1 octombrie 2008

Avem o responsabilitate. Ce facem cu ea?

Stând astăzi cu gândurile aiurea şi rememorând diverse episoade recente, mi-a sărit un ochi un fapt pe care până acum l-am tot trecut cu vederea.De foarte multe ori, în contexte foarte diferite - de la adoptări de legi până la decizii personale sau profesionale - sintagma „îţi asumi răspunderea” este folosită pe un aproape de ameninţare.
Parlamentul (sau Guvernul, whatever) a trecut o lege controversată, trebuie să-şi asume răspunderea pentru ea. X a luat o decizie atipică sau pur şi simplu una care nu corespunde cu vederile superiorului direct, aşa că replica este - „bine, dar îţi asumi răspunderea” (pentru ca respectivul superior să nu fie acuzat că este prea dur sau că omoară iniţiativa proprie).
Ce nu înţeleg eu în nici una din situaţiile astea e următorul lucru: faptul că ne asumăm răspunderea pentru faptele şi acţiunile noastre n-ar trebui să fie implicit în relaţiile cu cei din jur? Sau termenul de adult responsabil e doar ceva care sună bine şi pentru a ne asuma cu adevărat responsabilitatea trebuie să vină cineva din afară şi să ne spună pe un ton cavernos (că decizia sau acţiunile noastre sunt atât de nasoale) că trebuie să ne asumăm răspunderea?

sâmbătă, 27 septembrie 2008

miChou @ Adobe

După trainingul de QA de la începutul lunii iulie și după prima lună de stagiu, mi-am tot propus să scriu despre cum a fost (era) la Adobe, altfel decât din vizite. Evident că nu m-am învrednicit să fac lucrul ăsta, mereu găsind ceva mai bun sau mai interesant de făcut.
Acum profit de lansarea edu.myadobe.ro (și de faptul că articolul meu despre experiența de internship a trecut de „sfatul bătrânilor” ) ca să îi fac un pic de reclamă. Nu o să îl reproduc pe tot aici, prefer să dau link la postul original de pe myadobe.ro . Cine știe, poate mai găsiți lucruri interesante pe acolo :)
[...] Cu ce-am rămas după astea 2 luni? Cu experienţa de muncă într-o multinaţională aparte, cu multe lecţii învăţate, cu o privire la ce se mai poate face în IT - în afară de programare, cu mulţumirea de-a fi fost parte într-o echipă care a făcut ceva cu adevărat fain şi cu - aş îndrăzni să afirm - nişte noi prieteni. Ah, şi să nu uităm, cu o afinitate pentru ceaiul de vanilie şi bomboanele de ciocolată :) .
Enjoy!

PS: E un typo în titlu, ar trebui să fie QE@708778 QE@708787 (nu QE@707878 cum e acum :D )

marți, 23 septembrie 2008

Noapte albă - Zilele Bucureștiului.

Am reușit într-un mare final să fac un pic de ordine în pozele pe care le-am făcut sâmbătă cu ocazia Zilelor Bucureștiului.
Vă las în compania imaginilor (pentru versiuni mai mari, click pe imagini - link la pagina corespunzătoare de Flickr):

Concert Bryan Adams @ Nopți albe - Zilele Bucureștiului

Concert Bryan Adams @ Nopți albe - Zilele Bucureștiului

Concert Bryan Adams @ Nopți albe - Zilele Bucureștiului

Concert Bryan Adams @ Nopți albe - Zilele Bucureștiului

Bryan Adams

Concert Bryan Adams @ Nopți albe - Zilele Bucureștiului
Deși destul de greu, publicul s-a dezmorțit totuși, la insistențele cântărețului :).

Concert Bryan Adams @ Nopți albe - Zilele Bucureștiului

Concert Bryan Adams @ Nopți albe - Zilele Bucureștiului

Concert Bryan Adams @ Nopți albe - Zilele Bucureștiului
Unul din momentele interesant/amuzante ale serii a fost interpretarea în duet cu o tânără din public a piesei „When you're gone”.

Concert Bryan Adams @ Nopți albe - Zilele Bucureștiului

Concert Bryan Adams @ Nopți albe - Zilele Bucureștiului

Concert Bryan Adams @ Nopți albe - Zilele Bucureștiului

Concert Bryan Adams @ Nopți albe - Zilele Bucureștiului

Concert Bryan Adams @ Nopți albe - Zilele Bucureștiului
Chitaristul formației a făcut spectacol alături de Bryan.

Concert Bryan Adams @ Nopți albe - Zilele Bucureștiului
Cu greu, am remarcat și o parte din ceilalți membrii ai trupei.

Concert Bryan Adams @ Nopți albe - Zilele Bucureștiului
Până la urmă am avut parte și de un bis.

Concert Bryan Adams @ Nopți albe - Zilele Bucureștiului

Concert Bryan Adams @ Nopți albe - Zilele Bucureștiului

Nopți albe - Zilele Bucureștiului
După concert a urmat un spectacol destul de impresionant cu apă, foc, lasere și artificii. Deși tot montajul de lasere a fost remarcabil, parcă deschiderea - cu un glob pământesc, Europa, România, București și „schițele” Teatrului Național, Palatului Parlamenturlui și Arcului de Triumf - a fost cea mai spectaculoasă.

Nopți albe - Zilele Bucureștiului
Spectacolul a fost punctat cu focuri de artificii și izbucniri de flăcări care au mai încălzit un pic atmosfera :).

Nopți albe - Zilele Bucureștiului
A urmat apoi un spectacol separat de artificii, cu „punctul de lansare” în Piața Constituției.

I'm in love :D

Lensbaby a anunțat înlocuirea vechii linii de produse (LensBaby v1, LensBaby v2, LensBaby 3G) cu o nouă linie de produse. În principiu, sunt păstrate LensBaby v2 și LensBaby 3G, redenumite în Muse și, respectiv, Control Freak. Noutatea apare „în persoana” Composer - un obiectiv cu focus selectiv la care însă focalizarea nu se mai face prin compresia/decompresia corpului obiectivului ci prin intermediul unui inel de focalizare redesenat. În plus, o dată setată o poziție obiectivul își păstrează orientarea.
O altă noutate în noua linie este faptul că o parte din optica din obiectiv se poate schimba, cumpărătorii putând opta între oricare din cele 4 variante.

În condițiile astea mă gândesc că poate e mai bine că nu m-am grăbit să-mi iau un LensBaby deși de multă vreme jinduiam după așa ceva :)

duminică, 14 septembrie 2008

Octombrie prematur

Resimt toamna asta mai intens ca în alți ani. De parcă toate toamnele din anii trecuți, toate începuturile de școală și toate diminețile reci și umede, toate zilele cu cer gri și toți norii îmbibați cu răcoare s-ar fi strâns și ar fi adus cu ei amintirile multor toamne trecute.
M-am făcut covrig sub fereastra prin care adie mirosul de frunze galbene iar gândurile mi-s pe aiurea, pe coclauri de munți cu fum și amintiri portocalii, pe sub umbrele pe străzi plouate, fermecate de jocul unor actori deosebiți. Și brusc, mi se face dor de zile luminoase de noiembrie, de dimineți de octombrie trezite de soare, de sunetul ploii pe acoperișul casei de la țară, de gustul strugurilor spălați de apa căzută din cer.
...

luni, 1 septembrie 2008

Deja toamnă

Sunt zile care pot să înceapă superb, să se continue nemaipomenit și, cu toate astea, la finalul lor, dintr-un nimic, sau poate din ceva să te simți de parcă nimic din lucrurile minunate din acea zi nu s-a-ntamplat. Sau, chiar mai grav ca multe din lucrurile pe care până atunci le considerai minunate să ți se pară plate, anoste sau chiar ridicole.
Sunt momente când îți aduci aminte de promisiunile pe care le-ai făcut și de oamenii cărora le-ai făcut acele promisiuni. Sau față de care ți-ai făcut promisiuni ție însuți. Și realizezi că toate scuzele cu lipsa timpului sau orice altceva n-au fost decât atât: scuze. Și-ți promiți să-ți îndrepți greșeala deși știi că data viitoare îți vei găsi și mai multe scuze.
Și la final de zi, când încă perna n-a luat conturul feței tale, îți dorești ca până mâine să uiți toate astea, sau măcar să le îmbraci în umbra unui vis.

Despre toamnele de altă dată poate într-un post viitor. Cu mai multă lumină de septembrie, cu răcoare și cu suflet ușor.

miercuri, 20 august 2008

Aura-At-Adobe

Motto: Banii se duc oricum, oportunități noi vin mereu,
oamenii rămân... sau cel puțin așa ar trebui
Azi a fost farewell surprise party pentru Aura. Pentru mine Aura este și o să rămână unul din oamenii sinonimi cu Adobe[1], sau cel puțin cu ce însemna (și înseamnă Adobe) pentru mine. Oamenii ăia faini despre care întotdeauna mă simțeam bine să vorbesc când le povesteam celor din jur cât de super marfă e la Adobe. Și astăzi mi s-a dovedit că nu m-am înșelat, că oamenii ăia chiar sunt acolo și chiar sunt faini. Nu pot decât să sper că Aura s-a simțit bine, pentru că cel puțin pentru mine chiar a fost foarte fain, deși cu o urmă de regret (cine o să mai facă mișto de noi la cafeaua de la ora 9? :D ).
A fost ceva mai puțină lume decât în albumul făcut cadou, dar am simțit că toți au fost acolo pentru ceva mai mult decât berea/RedBull/Jack și chips-urile de pe masă.

Mi-ar plăcea să scriu în mai multe cuvinte și mai bune toate pe care le-aș avea de spus, dar din păcate nu-mi prea mai găsesesc cuvintele și locurile lor. Oricum, cei care trebuie să știe, știu :)
____
[1] pronunțat 'ă-do-bi' sau 'a-do-be', dar niciodată 'a-dob'

marți, 5 august 2008

Cu traista-n cui

Cam de când am început stagiul tot car aproape zilnic cu mine și aparatul foto, doar-doar o să nimeresc cine știe ce ocazie fotogenică irepetabilă. Evident că în cele multe zile cât l-am cărat cu mine tot ce am pozat au fost 4 cadre de apusuri prin „geamu' corporației” și fețele noastre pentru cardurile de access.
Concluzia deci e simplă: de azi, o săptămână, ghiozdanu' se pune în cui, camera în sertar și ce-o fi o fi. Să treacă ocaziile pe lângă mine cu duiumu' și căruța, io nu mai vreau. Poate e un fel de „îmi iau jucăriile și plec” stupid, habar n-am. Om vedea peste o săptămână.

twittring

Mda, până la urmă m-am dat și pe twitter. Forma ultimă de dat cu piatra în baltă, de aruncat cuvinte în eter, de trăit cu iluzia că poate pe cineva interesează ce-ai putea avea de debitat din 5 în 5 minute în doar 140 de caractere.