Top 250

...cele mai populare cuvinte la mine pe blog (excluzând „common Romanian Words”), conform Wordle. Genială jucărie, cu nişte fonturi absolut delicioase! :) [varianta vectorială, aici]

New brush.

S-a schimbat anul, trebuia să schimb şi brush-ul de copyright :P Şi cum aveam chef de joacă, am găsit o imagine free (camera din centru) şi m-am jucat un pic în Inkscape şi Gimp. Mai sus aveţi rezultatul :)

Moment of truth

În cam vreo 2 ore aşa e momentul adevărului în ceea ce priveşte proiectul de IE. Vom vedea cât de bine au reuşit unii sau alţii să-l păcălească pe tata Google să-i pună pe prima poziţie vorbind despre punctuleţe şi steluţe, cât de mult le-au priit unora tehnicile de promovare „pseudo-virală” cu poze şi link-uri porno pe forumurile Moodle, sau cât de mult ne-a citit sau nu lumea.

Personal am plecat cu nişte aşteptări destul de ridicate şi cu multă speranţă relativ la proiectul de IE (despre restul materiei, poate altă poveste). Pe drum însă, văzând ce întorsătură au luat lucrurile în ogrăzile vecine mi-a mai pierit avântul. Am încercat să fac lucrurile cât de bine am putut. N-am acceptat însă să scriu doar de dragul de a scrie şi nici să poluez şi să consum timpul şi spaţiul altora doar în speranţa de-a mai aduce 10-15 vizitatori.

Vom vedea cât de mult rău sau bine am făcut privind aşa lucrurile (şi nu ca pe un task de împlinire personală şi profesională cum am văzut la colegi mai bine cotaţi). Până atunci, vă invit să mai aruncaţi un ochi pe site, pe blog, sau pe twitter care au crescut într-o saptămână cât trebuiau să crească într-o lună :D . [FDA Notice: Steroids are not good for your health!]

Quote of the Day

„As vrea sa incerc joi sa imi maresc nota, dar nu am nicio idee despre ce s-a discutat la curs. Are cineva vreo idee?”
Priceless.

Newslettering

În general nu prea-mi plac newsletter-ele de Sărbători. Pur şi simplu mi se par nişte chestii de marketing ieftine, aceleaşi grafice reluate de la an la an, eventual cumpărate pe 10$ de pe un site de fotografie de stoc.
Totuşi, anul ăsta m-a surprins plăcut newsletter-ul cu numărul 100 primit de la f64. Simplu, fără briz-briz-uri inutile dar plăcut şi călduros.

Uau...

via The fairest.

Una dură, de sezon

Merry Christmas!
© Benoit Paille, 2008

Aici găsiţi mai multe fotografii de-ale autorului.

Draft surfer

Mi-am aruncat o pereche de ochi printre drafturile care zac aici pe blog. Se pare totuşi ca sunt mai nehotărât decât credeam. Sau poate, pur şi simplu, mi s-a întâmplat de mai multe ori decât credeam să plec cu o idee care pare bună şi pe undeva pe la jumătatea textului să mi se termine cuvintele, să-mi dau seama ca poate momentul sau chiar textul pe de-a-ntregul e nepotrivit. Aşa se face că am în lista posturilor începute dar niciodată terminate texte despre relaţii, despre şireturi de pantofi, despre carieră şi prezentări de firmă, posturi care sunt doar un cârnat lung de linkuri sau care au plecat de la emailuri schimbate nici eu nu mai ştiu de când.

Oare are vreun rost să încerc sa le scot la lumină? (da, nu mă aştept ca întrebarea sa fie altfel decât pur retorică)

Blue

Vreau aşa o iarnă!

crapu' e viu

O nouă apariţie pe blogosferă, în persoana crapului. Habar n-am cum s-a strecurat pe sub radarul meu atâta vreme, probabil pentru că obişnuieşte să stea în ape mâloase. Sunt curios când o să văd şi un dihoru.org sau un ursu.net - şi mă gândesc din ce în ce mai serios la un michou.eu / michou.ro [1]. Poate îl punem pe to-do list la al patrulea salariu (primele 3 sunt deja date :)) )

___
[1] de fapt ar fi interesant un domeniu .rw pentru un site care să fie ReadWrite, nu ReadOnly :-B

LE: După cum intuiam, Rwanda deţine domeniul magic :D

Unde se termină şcoala

(Poate titlul nu e cel mai indicat - încă mai caut unul).

Din păcate, în ciuda fondurilor cu multe zerouri în coadă despre care se tot aude ca intră în Politehnică (UPB), încă mai există săli care arată aşa şi în care se ţin seminarii la materiile Facultaţii de Automatică şi Calculatoare. Oare pentru asta garanta Vanghelie când ne dădea ghes să votăm Andronescu de pe blocul de lângă podul Cotroceni? :|

Chestie de interpretare.

Aceeaşi secvenţă, acelaşi fundal sonor, diferenţă de interpretare. Ambele cer o anumită cunoaştere a contextului, dar amândouă sunt extrem de amuzante şi de bine făcute.

Hitler vs. Mircea badea


Hitler vs. Nikon D3x


Replica serii? «Maybe I can just upsample in the meantime.»

LE: De la Ştefan, am aflat şi de versiunea Hitler vs. Twitter:

ELE: Se pare că există un adevărat fan club în jurul secvenţei ăsteia, cu interpretări de la Nikon D3x până la Windows Vista :D

vs.

Citind http://andreibaciu.blogspot.com/2008/12/44-yhwv-vs-e-mc2.html primul lucru care mi-a venit în minte a fost PR. They have better PR.

Ţăranul, lupul, capra şi varza - varianta forumistă

Am de făcut pentru mâine o temă de CLIPS care, citez „care rezolva problema cu taranul, lupul, capra si varza folosind module (de constrangerile asupra starilor se va ocupa un modul separat)”. Cum enunţul are fix 4 rânduri m-am gândit să caut pe net un enunţ un pic mai dezvoltat al problemei. Am dat peste poezii ale lui Anton Pann, peste varianta în Flash pentru japonezi şi, bine înţeles peste varianta „forumul Link-mania”. Care merită 10 puncte pentru originalitatea soluţiilor. Se pare deci că până la urmă bancurile alea cu forumişti care schimbă becurile sunt adevărate :)

Back to work ;-)

1 Decembrie - defilare pe sub ceaţă

Am făcut-o şi pe asta. Împins un pic de curiozitatea de-a vedea cu ce se mănâncă oamenii din jurul Photowalk (pe unii din ei îi ştiam deja) şi mai ales de cheful de-a face orice non-school related, m-am sculat devreme şi, cu tolba pregătită m-am îndreptat spre locul de întâlnire.

Am ajuns oarecum la timp, ne-am strecurat cu chiu cu vai prin „barajul de securitate” (detalii la Bogdan, care chiar a păţit-o) şi am încercat să ne încolonăm pe lângă Şos. Kisseleff în speranţa că o să reuşim să şi pozăm ceva. Bineînţeles, cu fofilări, cu expediţii prin noroi (că deh, nu se pune degeaba iarbă pe marginea drumului), dar până la urmă am prins un loc ok. Probabil că dacă mă străduiam un pic mai mult reuşeam să ajung şi eu chiar pe stradă, ceea ce ar fi fost cool (mi-a ajuns câte căciuli şi scăfârlii am pozat :)) )

Defilarea mi s-a părut un pic săracă, poate din cauza lipsei „zburătoarelor”, pricinuită cel mai probabil de ceaţă. A fost totuşi interesant, momentul de maxim entuziasm fiind când pe undeva pe la al patrulea (?) grup de soldaţi care defilau, chiar ofiţerul din frunte vorbea la mobil în timp ce defila. Un telefon probabil extrem de important.

Am reuşit să mai prind câteva cadre chiar faine spre final, în momentul trecerii fanfarei.

În rest ceaţă, un început de Decembrie comun după toate standardele, cu frig şi pustiu în Herăstrău. Încheiat cu ciuperci, calamar, caracatiţă şi alte bunătăţi, dar despre astea în alt episod.

Wantses

«It's not about having what you want,
but wanting what you have»

Încă încerc să-mi dau seama dacă aşa sunt făcuţi oamenii sau doar eu sunt ciudat. Mereu vre[m|au] ceea ce nu mai avem, sau ceea ce nu avem şi nici nu prea sunt şanse să avem. Lucrurile pe care le avem au, prin însăşi faptul că le avem, o valoare scăzută, indiferent de valoarea lor intrinsecă.

Mi-am dorit de mult, de când eram mic, prieteni cu care să pot să fac tot felul de trăznăi, prieteni pe care să pot să-i sun oricând şi să găsesc măcar unul cu care să pot să ies la un pahar de vorbă sau la o tură pe undeva, mai pe aproape sau mai departe. Prieteni cărora să pot să le fac o vizită doar pentru că mi s-a făcut dor de ei sau pentru că eram în zonă, şi prieteni de care să mă bucur că mi-ar călca pragul fără nici o ocazie specială.
Am nişte prieteni minunaţi şi totuşi, din când în când, sunt un pic gri că nu sunt chiar aşa cum mi-i doream, cum îi visam de ani buni.

Poate că de fapt habar n-am ce vreau...

PS: Dacă am mai scris pe tema asta înseamnă că e ceva ciclic şi că nu trebuie să fiu luat în seamă - oi ajunge eu şi la PI/2 :D

Hunger for love

Analytics goodness

Într-o pauză de LPD am aruncat un ochi în rapoartele de Analytics pentru blog. Şi cum de obicei lucrurile cele mai interesante sunt la partea de termeni de căutare, Google nu s-a dezminţit nici acum: tare sunt curios cine a căutat «pbd mircea petrescu» şi a petrecut 25min citind 10 pagini în căutarea acestor informaţii atât de importante :)) Restul sunt search-uri cât de cât la subiect (în ceea ce priveşte blogul meu). Asta bineînţeles dacă-l ignorăm pe puştiul care căuta «compuri despre toamna» :D

To who?

Am o mie de lucruri de spus şi nu ştiu cui să le spun. Aş putea să le scriu, dar ar însemna fie să pun pe tavă prea mult din sufletul meu şi al altora pentru ochi straini, fie să încerc să-mi provoc amnezie folosind stilou şi hârtie. Prima nu mi-o permit, a doua n-ar avea nici un efect. De multă vreme, scrisul doar pentru mine şi-a pierdut efectul terapeutic. Aş putea spune că am dezvoltat o toleranţă sau pur şi simplu sunt într-o perioadă excesiv de exhibiţionistă a vieţii mele.

M-a bătut de nenumărate ori gândul să încep un blog anonim, unde să pun, cu nume şi cronologii inverse toate lucrurile pe care nu am avut curajul să le scriu sau pe care n-am găsit nimănui căruia să le povestesc. Probabil că din acest moment demersul ăsta nu mai are nicio şansă de reuşită. Asta pentru că am aflat, într-un mod destul de ciudat şi neplăcut că, în ciuda primei impresii, Internetul în care ne învârtim noi e mult mai mic decât pare iar lucrurile se găsesc mult mai uşor decât ne-am dori. Iar în momentul ăsta nu mă simt în stare să-mi arunc povestirile suficient de departe încât să nu se mai poată întoarce şi să nu poată răni sau deranja pe nici unul din protagonişti.

Aşa că mă încui în peştera mea cu biluţe chinezeşti şi aştept să-mi treacă, iar umbrele să capete din nou culori...

Happy birthday

It's all empty and silent now...

Pânza de beton

...sau Concrete web, cum i-am spus noi. Este blogul pentru proiectul nostru (eu, Ştefan, Anamaria & Vlad) la Interfeţe Evoluate. Ne-am luat şi un domeniu pe care o să începem cât de curând să punem şi niscaiva conţinut.
Până una alta avem deja vreo 2 articole pe blog, şi încă vreo câteva pe notiţe împrăştiate prin casă. Iar pentru ca toată nebunia web-doi-zero-istă să fie completă, vom fi de găsit şi pe Twitter.

Post-travel

Motto: «Scrieţi copii, scrieţi orice, numai scrieţi!»

Se fac deja 5 zile de când m-am adunat de pe drumuri. Pe undeva pe la 1200 de cadre, însumând mai bine de 10 giga. Şi pe măsură ce trec prin ele, mi se pare că am din ce în ce mai puţine cadre memorabile, care să spună ceva sau care să merite arătate. În rest... parcă numai declanşări aleatorii, instinctuale. Wtf is wrong with me? :-s Poate că Andrei avea până la urmă dreptate...

Leaving

Plata în avans a fost inventată pentru oameni ca mine, care sunt în stare să spună că nu mai au chef să plece cu 9 ore înainte de ora de plecare a trenului. Din probabil acelaşi motiv, în caz de „abandon” doar o parte mică se poate recupera.

So, after all, it seems that I'm leaving...

poze bune

din punctul meu de vedere, o fotografie bună e acea fotografie în care rezultatul final arată așa cum ți-ai imaginat tu - fotograful - cadrul, înainte de a apăsa pe declanșator. și-n mod uluitor - prin coincidențe sau nu, punctul ăsta de vedere mi-a fost confirmat.
în condițiile astea, care e soluția, care e calea de urmat când ajungi să declanșezi de plictiseală, sau doar pentru că-ți place «țiu-clanț»-ul^[1], «clonț»-ul^[2] sau «șlanc-clâc»-ul^[3] pe care-l face shutter-ul camerei tale?

____
^[1] Canon
^[2] Olympus
^[3] Nikon

Preparing

Nu știu cum se face, dar parcă toate lucrurile interesante s-au adunat în săptămâna în care eu o să fiu plecat la Veneția. Sper să avem măcar vreme frumoasă (că eu nu car trepiedul după mine :P )

treizeșiceva

Acu' ceva vreme mă bucuram ca hamsteru' în față silozului că am reușit să trec, la început timid de zece mii de vizite pe blogu' cu poze și, mai apoi plin de avânt în ale grăirii în engleză când același numit trecea de două'j'de mii de vizite.
Între timp, atât blogu' vechi cât și cel cu poze au trecut de treizeci de mii. Și cu toate astea, mi se pare că vântul bate din ce în ce mai tare printre foile care zac nescrise, printre cadrele de care n-am curajul să mă apuc, împrăștiind gânduri și cuvinte care și-au pierdut vremea și destinatarii...

Avem o responsabilitate. Ce facem cu ea?

Stând astăzi cu gândurile aiurea şi rememorând diverse episoade recente, mi-a sărit un ochi un fapt pe care până acum l-am tot trecut cu vederea.De foarte multe ori, în contexte foarte diferite - de la adoptări de legi până la decizii personale sau profesionale - sintagma „îţi asumi răspunderea” este folosită pe un aproape de ameninţare.
Parlamentul (sau Guvernul, whatever) a trecut o lege controversată, trebuie să-şi asume răspunderea pentru ea. X a luat o decizie atipică sau pur şi simplu una care nu corespunde cu vederile superiorului direct, aşa că replica este - „bine, dar îţi asumi răspunderea” (pentru ca respectivul superior să nu fie acuzat că este prea dur sau că omoară iniţiativa proprie).
Ce nu înţeleg eu în nici una din situaţiile astea e următorul lucru: faptul că ne asumăm răspunderea pentru faptele şi acţiunile noastre n-ar trebui să fie implicit în relaţiile cu cei din jur? Sau termenul de adult responsabil e doar ceva care sună bine şi pentru a ne asuma cu adevărat responsabilitatea trebuie să vină cineva din afară şi să ne spună pe un ton cavernos (că decizia sau acţiunile noastre sunt atât de nasoale) că trebuie să ne asumăm răspunderea?

miChou @ Adobe

După trainingul de QA de la începutul lunii iulie și după prima lună de stagiu, mi-am tot propus să scriu despre cum a fost (era) la Adobe, altfel decât din vizite. Evident că nu m-am învrednicit să fac lucrul ăsta, mereu găsind ceva mai bun sau mai interesant de făcut.
Acum profit de lansarea edu.myadobe.ro (și de faptul că articolul meu despre experiența de internship a trecut de „sfatul bătrânilor” ) ca să îi fac un pic de reclamă. Nu o să îl reproduc pe tot aici, prefer să dau link la postul original de pe myadobe.ro . Cine știe, poate mai găsiți lucruri interesante pe acolo :)

[...] Cu ce-am rămas după astea 2 luni? Cu experienţa de muncă într-o multinaţională aparte, cu multe lecţii învăţate, cu o privire la ce se mai poate face în IT - în afară de programare, cu mulţumirea de-a fi fost parte într-o echipă care a făcut ceva cu adevărat fain şi cu - aş îndrăzni să afirm - nişte noi prieteni. Ah, şi să nu uităm, cu o afinitate pentru ceaiul de vanilie şi bomboanele de ciocolată :) .

Enjoy!

PS: E un typo în titlu, ar trebui să fie QE@708778 QE@708787 (nu QE@707878 cum e acum :D )

Noapte albă - Zilele Bucureștiului.

Am reușit într-un mare final să fac un pic de ordine în pozele pe care le-am făcut sâmbătă cu ocazia Zilelor Bucureștiului.
Vă las în compania imaginilor (pentru versiuni mai mari, click pe imagini - link la pagina corespunzătoare de Flickr):

Deși destul de greu, publicul s-a dezmorțit totuși, la insistențele cântărețului :).

Unul din momentele interesant/amuzante ale serii a fost interpretarea în duet cu o tânără din public a piesei „When you're gone”.

Chitaristul formației a făcut spectacol alături de Bryan.

Cu greu, am remarcat și o parte din ceilalți membrii ai trupei.

Până la urmă am avut parte și de un bis.

După concert a urmat un spectacol destul de impresionant cu apă, foc, lasere și artificii. Deși tot montajul de lasere a fost remarcabil, parcă deschiderea - cu un glob pământesc, Europa, România, București și „schițele” Teatrului Național, Palatului Parlamenturlui și Arcului de Triumf - a fost cea mai spectaculoasă.

Spectacolul a fost punctat cu focuri de artificii și izbucniri de flăcări care au mai încălzit un pic atmosfera :).

A urmat apoi un spectacol separat de artificii, cu „punctul de lansare” în Piața Constituției.

I'm in love :D

Lensbaby a anunțat înlocuirea vechii linii de produse (LensBaby v1, LensBaby v2, LensBaby 3G) cu o nouă linie de produse. În principiu, sunt păstrate LensBaby v2 și LensBaby 3G, redenumite în Muse și, respectiv, Control Freak. Noutatea apare „în persoana” Composer - un obiectiv cu focus selectiv la care însă focalizarea nu se mai face prin compresia/decompresia corpului obiectivului ci prin intermediul unui inel de focalizare redesenat. În plus, o dată setată o poziție obiectivul își păstrează orientarea.
O altă noutate în noua linie este faptul că o parte din optica din obiectiv se poate schimba, cumpărătorii putând opta între oricare din cele 4 variante.

În condițiile astea mă gândesc că poate e mai bine că nu m-am grăbit să-mi iau un LensBaby deși de multă vreme jinduiam după așa ceva :)

Octombrie prematur

Resimt toamna asta mai intens ca în alți ani. De parcă toate toamnele din anii trecuți, toate începuturile de școală și toate diminețile reci și umede, toate zilele cu cer gri și toți norii îmbibați cu răcoare s-ar fi strâns și ar fi adus cu ei amintirile multor toamne trecute.
M-am făcut covrig sub fereastra prin care adie mirosul de frunze galbene iar gândurile mi-s pe aiurea, pe coclauri de munți cu fum și amintiri portocalii, pe sub umbrele pe străzi plouate, fermecate de jocul unor actori deosebiți. Și brusc, mi se face dor de zile luminoase de noiembrie, de dimineți de octombrie trezite de soare, de sunetul ploii pe acoperișul casei de la țară, de gustul strugurilor spălați de apa căzută din cer.
...

Deja toamnă

Sunt zile care pot să înceapă superb, să se continue nemaipomenit și, cu toate astea, la finalul lor, dintr-un nimic, sau poate din ceva să te simți de parcă nimic din lucrurile minunate din acea zi nu s-a-ntamplat. Sau, chiar mai grav ca multe din lucrurile pe care până atunci le considerai minunate să ți se pară plate, anoste sau chiar ridicole.
Sunt momente când îți aduci aminte de promisiunile pe care le-ai făcut și de oamenii cărora le-ai făcut acele promisiuni. Sau față de care ți-ai făcut promisiuni ție însuți. Și realizezi că toate scuzele cu lipsa timpului sau orice altceva n-au fost decât atât: scuze. Și-ți promiți să-ți îndrepți greșeala deși știi că data viitoare îți vei găsi și mai multe scuze.
Și la final de zi, când încă perna n-a luat conturul feței tale, îți dorești ca până mâine să uiți toate astea, sau măcar să le îmbraci în umbra unui vis.

Despre toamnele de altă dată poate într-un post viitor. Cu mai multă lumină de septembrie, cu răcoare și cu suflet ușor.